POVESTEA OAMENILOR DE ZAPADĂ

 

POVESTEA OAMENILOR DE ZAPADA

 

PERSONAJE:

 

MIHAI

BIANCA

MAMA

FROSTY

FROSTYNA-Sara

VÂNTUL 1- Alex

VÂNTUL 2-GĂBIȚA

COPILUL -Iusti

CRĂIASA ZĂPEZII

(din culise)

 

MIHAI: Da nu e vina mea! Ea a spart cana!

MAMA: Da, dar tu i-ai pus piedică. Sunteți vinovați amândoi!Așa că sunteți pedepsiți să refaceți poteca spre poartă. Uite, folosiți lopețile astea.

BIANCA: Mamă, eu sunt prea mică să țin o lopată!

MAMA: Nu mai spune! Da să faci prostii prin casă ai forță! Lasă smiorcăiala și treci la treabă!În ultima vreme ai cam profitat de statutul de soră mai mică!

MIHAI: Păi da, și când îți spun eu nu mă crezi. Întotdeauna îi ții partea.

MAMA: Tu să taci! Mă duc în casă să pregătesc cina, până terminați voi va fi gata.

BIANCA: Vezi ce-ai făcut!Tu si glumele tale proaste!

MIHAI: Mucioaso!Apucă-te de treabă.

BIANCA: Și tu ce vei face?

MIHAI: Având în vedere că eu sunt fratele mai mare, voi fi șeful de echipă. Uite, începe de acolo.

-fata incepe să dea zapada imaginară-

BIANCA: Nu ai de gând să mă ajuți și tu?

MIHAI: Șeful gândește nu muncește. Hai mai repede că mi-au cam înghețat picioarele.

BIANCA: Dacă ”șeful” ar vrea să mă ajute am termina treaba mai repede și am avea și timp să ne jucăm.

MIHAI: Să zicem că ai dreptate. (ia lopata și începe să dea și el)

BIANCA: GATA!Hai să ne jucăm puțin până nu ne cheamă mama în casă.

MIHAI: Bine. Eu propun să ne dăm cu sania.

BIANCA: Ce șmecher ești! Să mă pui ca și ieri să te trag o oră și când să-mi vină și mie rândul ne cheamă mama la lecții. Nu merci.

MIHAI: Atunci ce propui să facem?

BIANCA: Să construim un om de zăpadă!

--formarea bulgărilor-

-bate vântul, timp în care apare pe scenă Frosty-

BIANCA: Ce vânt s-a pornit. Mi-au înghețat mâinile de tot.

MIHAI: OK, acum să-i așezăm și pălăria asta pe care am găsit-o în pod.Și coceanul ăsta îi va servi drept pipă.

BIANCA: O femeie nu fumează pipă.

MIHAI: Cine a zis că e femeie

BIANCA:Eu.(scoate pipa)

MIHAI: Pălăria de ce o lași? Ce femeile poartă pălărie?

 FROSTY: Pe mine nu mă întrebați ce aș vrea să fiu?

 MIHAI: Nu se poate!Bianca tu ai auzit ?Omul de zăpadă vorbește!

 BIANCA: Da.

MIHAI: Înseamnă că n-am halucinații. Și totuși e ciudat

 FROSTY: De ce? În poveștile pe care le citiți nu se întâmplă lucruri ciudate?

 BIANCA: Ba da.

 MIHAI: Îmi dați voie să vă pun o întrebare ?

 FROSTY: Curaj flăcăule!

 MIHAI: Puteți să-mi spuneți ce sunteți?

 FROSTY: Băiat.

 MIHAI: Vezi, ți-am spus eu. Spuneți-i și puștoaicei că nu există oameni de zăpadă fetățe.

 FROSTY:Asta n-aș putea spune. Eu m-am născut acum cinci minute. Nu știu prea multe despre lumea asta.

 BIANCA: Hai să-l botezăm!

 MIHAI: Bună idee. În lumea orice lucru poartă un nume. Da cum să-l cheme?

 FROSTY: Frosty

 MIHAI: Nu-i o idee rea.

 MAMA: Copiii, ați terminat? Ia uite ce harnici ați fost! Ați avut timp să faceți și un om de zăpadă?

 BIANCA: Mamă, omul ăsta poate vorbi.

 MAMA: Mihai, iar ai lăsa-o pe surioara ta să mănânce zapadă? Nu știi că nu-i face bine?

 MIHAI (îi dă un ghiont surorii sale): De ce ne dai de gol? Un om matur nu mai crede în povești!

 MAMA: Hai, intrați în casă! Vântul bate destul de tare. Să nu-mi răciți că vă mănânc!

 -se lasă seara-

 FROSTY: - Ce noapte frumoasă!.Copacii par îmbrăcaţi în vată de zahăr! Bianca și Mihai sunt acum la culcare. Acum sunt singur.

VÂNTUL1: -Nuuu, nuuu eşşşti sssinguuur! Pe uuunde am trecuuut, am văzuuut...muuulţi oameni de zăpadă...

 FROSTY: Cine ești tu?

 VÂNTUL: - Suuunt chiar vântuuul!

FROSTY: -Unde sunt alţi oameni de zapadă?

 VÂNTUL 1: Chiar lângă Paaarc,nuuumai la doua cassse distanţă...E o fetiiiţă de zăpadă...

 FROSTY:O fetiță de zăpadă! Ce bine-ar fi să o cunosc! Poate așa aș face rost de o surioară cu care mă voi juca. Din păcate, n-am cum să ajung la ea.

VÂNTUL1: Te ajuuut eu.Şooopteşşşte ce-ai vrea sssa-i ssspu..

 FROSTY: Am 1 înălțime și nu iubesc deloc căldura. Vrei să fii prietena mea?Ba nu! Vântule, nu, stai, nu asta vroiam! Ce rapid mai e! Ce mă fac?Dacă fetița de zăpadă se va supăra?

 -apare Vântul_

 FROSTY 2: Ai și venit?Ce-a spus, vântule?

 VÂNTUL 2: A râs..A spus ca vrea să te vadă.

 FROSTY: Ce fericire! O să am și eu cu cine să mă joc! Ba nu. Asta e imposibil!

 VÂNTUL 2: De ce?

 FROSTY: Pentru că eu n-am picioare.

 VÂNTUL 2: Nuuu e chiar IMPOSIBIL. Îți voi face o fotografie.

FROSTY: Ei, ce-a zis?!

 VÂNTUL 2: A spus ca esti simpatic.

 FROSTY: Cum?!

 VÂNTUL 1: S-a emotionat foarte tare.

 FROSTY:Şi pe ea...pe ea n-ai ,,fotografiat-o''?

 VÂNTUL 1:Ba daaa....Dar pe furiş.

 Ia priveşte aici!

 FROSTY:Nu văd nimic!

 VÂNTUL 1:Priveşte printre fulgii de zapadă.

 FROSTY: Vreau s-o văd, zise el.Te rog, poti face asta pentru mine? Pentru noi?

 (Vântul nu răspunde)

 FROSTY: Te implor!Aş da orice să mă joc cu ea

VÂNTUL 2: Bine!

 -este adusă Frostyna, aceștia se ating și apoi ea se prăbușește răpusă de vânt-

 FROSTY:Ce s-a întâmplat? Ce are?

 VÂNTUL 1: Îmi pare rău! E vina mea. Am suflat prea puternic și s-a prefăcut într-un maldăr de zapadă.

 FROSTY: Și nu poți s-o refaci?

 VÂNTUL 2: Numai oamenii pot crea un om de zăpadă! A început să se lumineze, eu trebuie să plec!

 FROSTY: Și cu mine cum rămâne? Of, de ce oare nu mă pot mișca, mi-aș reface eu prietena. Așa....

 -se aud din casă voci de copil-

 MIHAI: Bianca, hai să ne jucăm cu zăpadă!

 BIANCA: Imediat, să-mi iau mânușile!

MIHAI: Ia uite! Frosty încă mai e aici!

 BIANCA:(râzând) Credeai că pleacă undeva? Oare de ce e așa gârbovit? Pare foarte trist.

 FROSTY: Sunt trist pentru că aseară vântul mi-a făcut cunoștiință cu o fetiță de zăpadă. A încercat chiar să mi-o aducă aici....Acum zace fără viață.

 BIANCA:Bietul Frosty!

MIHAI: Stai măi puțin! Ce atâtea tristețe?!Hai să-i reparăm noi prietena! FROSTY: Mulțumesc copii! Acum are cine să-mi țină de urât când voi veți merge la culcare. Bună, mă numesc Frosty. Pe tine cum te cheamă?

 -tăcere-

 FROSTYNA: Frostyna. Bună dimineața! Hai să ne jucăm împreună, vreți?

 MIHAI: Mănânci calule ovăz?

 -începe joaca-

 -la un moment dat copiii încep să se dezbrace-

 BIANCA: Da ce cald e! Așa dintr-o dată.

 MIHAI: Cu vremea asta nu mai stii niciodată cum să te-mbraci. Încălzirea globală își cere drepturile.

 BIANCA: Mihai, ia uită-te la cei doi. Iar s-au întristat.

 FROSTY: Dacă mai ține mult căldura, ne vom topi amândoi!

 BIANCA: Am o idee!Mihai hai până în casă!

 -se întorc cu multă gheață și două umbrele-

COPILUL : Ce faceți, de ce m-ați chemat?

 MIHAI: Trebuie să ne ajutați să salvăm oamenii de zăpadă.

 COPILUL : Omul ăsta e făcut de mine aseară. Cum a ajuns aici?Că doar nu v-ați apucat să furați oameni de zăpadă?

 BIANCA: În primul rând că e fată, și în al doilea rând că nu noi am furat-o ci Vântul ne-a adus-o.

 COPILUL: Și marmota învelea ciocolata în staniol! Ce vrăjeală are asta mică!

 MIHAI: Ați adus gheață?

 COPILUL : Da. Da ce faci cu ea?

 -Mihai pune gheața lângă oamenii de zăpadă-

 COPILUL : Ce vreme ciudată! Doamna de educatoare ne-a explicat  că de vină este subțierea stratului de ozon .

FROSTYNA: Noi nu știm ce e ăla strat de ozon. Dar te rugăm ajută-ne! Dacă mai stăm mult ne vom transforma în băltoacă.

 COPILUL: Din cauza oamenilor mari se întâmplă toate astea. Gunoaie aruncate aiurea, mașini cu sutele pe străzi. Lor puțin le pasă că în curând iarna nu vom mai putea să ne dăm cu sania. Ce-ar fi să organizăm o grevă!

 BIANCA ȘI MIHAI: Ce idee bună!

 COPILUL: Atunci să ne grăbim. Așa ne vor lua în seamă.

MIHAI: Bianca hai să facem niște pancarte.

 FROSTY ȘI FROSTYNA: Nu mai vrem căldură!

 -apare și Bianca și Mihai cu pancartele: ”Nu mai vrem să ne topim”, ”Zonă fără zăpadă”-

TOȚI: NU MAI VREM SĂ NE TOPIM!

-deodată începe să bată vântul-

 BIANCA: Băieți, nu vi se pare că s-a răcit deodată?

 MIHAI: Ba d.....

 CRĂIASA ZĂPEZII: Bună ziua copiii!

 COPILUL :Asta cine mai e?

 CRĂIASA ZĂPEZII: ..........Așa vorbești tu cu un om mare?

 COPILUL : Da și eu sunt Scufița Roșie!

BIANCA:Iertați-l vă rog, doamnă! E....

COPILUL: Chiar e Crăiasa Zăpezii.

 CRĂIASA ZĂPEZII: Am venit să vă ajut copii! Curajul vostru de a vă opune acțiunilor adulților m-a impresionat profund. Așa că am venit să vă ajut.

 FROSTY: Să trăiți Măria Voastră! Deja ne-ați ajutat. Vremea e minunată acum. O veți lăsa așa nu?

 CRĂIASA: Din păcate eu n-am o putere așa mare. Pământul a hotărât că oamenii au devenit prea răi. De-aia vremea e atât de schimbătoare.

 BIANCA: Dacă nu ne aduceți definitiv frigul, atunci cum ne veți ajuta?

 CRĂIASA: Frosty și Frostyna când va veni primăvara se vor topi oricum. De aceea vă propun să-i iau în Împărăția mea. Acolo e veșnic frig.

 BIANCA: Și noi cu cine ne mai jucăm?

 CRĂIASA: Cred că e timpul să vă gândiți în primul rând la binele prietenilor voștri.

MIHAI: Are dreptate! Crăiasă, dar dacă mâine noi vom face alți oameni de zăpadă, primăvara vor muri?

 CRĂIASA: Asta credeți voi, oamenii. De fapt atunci când se topesc oamenii de zăpadă călătoresc tot în lumea mea.

 COPILUL : Ce chestie! Dacă știam nu ne mai revoltam atâta!

 CRĂIASA: Nu! E bine că încercați să schimbați lumea! Și chiar vă rog ca în continuare să încercați să-i sensibilizați pe oamenii mari. Acum e timpul să plec.

-îmbrățișări cu Frosty și Frostyna-

 -apare vântul care îi ajută pe cei doi F să intre în culise-

MAMA: Copiii, haideți toți în casă. Cine vrea ciocolată caldă?

 TOȚI: NOI!!!!!!!!