sâmbătă, 17 octombrie 2009

CÂND JUCĂRIILE SPUN PA


-adaptare SÎNZIANA POPESCU-

PERSONAJE:


PĂPUȘA FĂȚARNICĂ


PĂPUȘA BARBIE-FETIȚA


URSUL


ȘORICELUL


RAȚA


GENERALUL


MOTOCICLISTUL-COPILUL


SPORTACUS


PATROANA-


CASIERUL




-păpușile sunt în scenă, se aude trântitul unei uși, o mașină demarează-

SCENA I

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Scularea! Teroarea blondă a plecat la școală!

PĂPUȘA BARBIE: Nu striga! Poate unii vor să mai doarmă. Dacă mă trezesc prea devreme fac riduri!

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Puțin îmi pasă. Cine se trezește de dimineață, are o zi mai lungă în față! Ce bine mă simt astăzi!Am o imensă încredere în fețele mele.Pentru că am mai multe...

Am o față tristă, una răutăcioasă (preferata mea). Mai am și una binevoitoare,pe care, între noi fie vorba, n-o prea folosesc. Cred că mai aveam una veselă, pe unde oi fi rătăcit-o? A, da! (își dă o palmă peste față) Unde să fie decât aici? Doar astăzi m-am trezit veselă. Uitasem. Scularea!(o ciupe pe Barbie)

PĂPUȘA BARBIE: Asta e tipic pentru o păpușă răutăcioasă ca tine.

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Vezi că mă superi! Astăzi m-am trezit cu fața mea veselă și n-am de gând s-o schimb prea curând. Scularea!

PĂPUȘA BARBIE: Răutăcioasă, egoistă și cu prea multe fețe.

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Draga mea, în zilele noastre asta este atuul cu care supraviețuiești. Și în plus, de aceea m-am vândut atât de bine.Sunt o păpușă la modă!

PĂPUȘA BARBIE: La moda anilor 60.

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Nerecunoscătoareo!Cine vă ajută de fiecare dată când distinsul vostru stăpân se pregătește să vă strice?Cine vă oferă o ascunzătoare sigură, când aveți cea mai mare nevoie?

PĂPUȘA BARBIE: Tu, dar ne și taxezi.

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Bineînțeles, fac și eu un ban...cinstit. Sau te pomenești că data viitoare ați vrea să vă las la discreția lui Andrei?

PĂPUȘA BARBIE: Nu.

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Să vă mâzgălească cu cariocile.

PĂPUȘA BARBIE: Nu.

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Să vă tundă! Sau să vă ardă!

PĂPUȘA BARBIE: Nu.

ȘORICELUL: Liniște!Încercăm să ne odihnim!

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Nici gând. Acum aș vrea să cânt.

Vând locuri în ascunzători

Ca să fac bani, iar uneori

Pe cei din jur îi păcălesc

Acuma plâng, acum zâmbesc,

Din când în când îi și bârfesc

Fac totul doar ca să trăiesc!

PĂPUȘA BARBIE: Nu ți-ar fi rușine obrazului! Ai fi și în stare să ne vinzi lui Andrei, dacă ai putea să-i vorbești

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Eu să duc tratative cu dușmanul?

PĂPUȘA BARBIE:Intriganto!

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Ajutor!
SCENA II

ȘORICELUL: Asta e deja nesimțire! Încetați odată cu chițăiala! (ursului)Mătăluță ce faci? Dormi pe urechea bună? Din cauza asta n-auzeai nimic?

URSUL: Ce se întâmplă aici? Mor, mor, mor de somn!

ȘORICELUL: Generația asta tânără! Obraznică și gălăgioasă!

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Salvați-mă domnule Președinte! Salvați-mă că mă omoară!

URSUL: Te măsoară?Bine-ți face!

ȘORICELUL: (către Păpușa Barbie) Destul! Nu sunteți de aceeași părere cu mine domnule Președinte?

URSUL: Ba da, ba da. (către Barbie): Ce se-ntâmplă aici că mor de curiozitate!

ȘORICELUL: Nici o păpușă, indiferent de ce se face vinovată, nu trebuie să suporte un asemenea tratament barbar!

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Vă mulțumesc domnule secretar al rafturilor de jucării.

ȘORICELUL: Pentru nimic în lume, drepturile păpușești nu vor fi încălcate în această distinsă comunitate.

PĂPUȘA BARBIE: Bine dar ne-a trezit din somn la șapte dimineața!

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Îmi venise o idee extraordinară...

PĂPUȘA BARBIE: Iar are idei.

URSUL: Ce are?

TOȚI: Idei!

URSUL: Cercei? Bineînțeles că are cercei, doar e fetiță. Ce-ai fi vrut să aibă barbă?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Ce-ar fi dacă am organiza o petrecere? În cinstea împlinirii unui an de când am fost cumpărați.

ȘORICELUL: În primul rând află că noi suntem aici de două mii de ani! Pardon, de douăzeci de ani...

PĂPUȘA BARBIE: Cu tot respectul, dar voi sunteți jucăriile mamei sale, jucăriile moștenite. Noi suntem cele cumpărate!

ȘORICELUL: Iar în al doilea rând, asta nu e o idee, e o prostie!Tineretul de astăzi, numai la petreceri îi stă capul?!

PĂPUȘA BARBIE: Și unde ai de gând să o organizezi?Te pomenești că în căsuța mea?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Cum de ai ghicit?

PĂPUȘA BARBIE: Nu vă împrumut nimic! Nimic, nimic! În căsuța mea totul strălucește de curățenie și de bun gust.(baricadează intrarea în căsuță)

ȘORICELUL: Dă-mi cheile de la căsuță! Se naționalizează!

PĂPUȘA BARBIE: Bine, vă împrumut terasa, mobila, vasele. Luați-mi tot! Nu vreau să devin o păpușă non-grata.

-pregătiri pentru petrecere-

SCENA III

ȘORICELUL: Poftim. Ce-ți spuneam adineauri? Tinerii ăștia nu sunt nimic altceva decât un amalgam de plastic și prostie.

-Șoricelul îl întoarce pe Urs cu urechea bună spre el, dar Ursul se rotește și ajunge iar cu urechea ruptă spre Șoricel-

ȘORICELUL: Cei care le fabrică nu mai au haz, nu mai au fantezie. Parcă s-ar strădui să construiască niște mici monstrișori, care mai mult te sperie decât te încântă.

URSUL: Da, multe dintre ele mai și cântă.

ȘORICELUL: Ai urechi de piatră!

URSUL: Odinioară aveam și voce...

ȘORICELUL: Acum nimic nu mai e ca înainte.......

URSUL: Ce vremuri!

RAȚA: Pe mine mă așteptați, iubiților? După cum vi s-au lungit fețele, nu s-ar prea zice. Da știți ceva? Mie, mie, mie nici că-mi pasă; că-s tare frumoasă!

URSUL: Arăți destul de bine.

RAȚA: Merci, dragă! Întotdeauna ai fost o bomboană.

ȘORICELUL: Nu ești invitată!

RAȚA: Unde?

ȘORICELUL: La petrecere.

RAȚA: Care petrecere?

PĂPUȘA BARBIE: Petrecerea mea.

TOȚI: A noastră!

-încep să petreacă, eventual cântecul ”Gașca mea”, rafale de mitralieră-

GENERALUL: Aveți permisiunea să vă ridicați!

TOȚI: Vă mulțumim, domnue General!

-se aliniază toți în poziția de drepți, singura care încurcă este bineînțeles Rața-

GENERALUL: Ce se întâmplă aici, domnule Președinte?!

URSUL: Ce se întâmplă aici?!

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Nimic, nimic important.

GENERALUL:Soldat, așa se răspunde unui grad superior?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Nu, domnule General!

GENERALUL: Un pas în față.Drepți! N-aud?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Domnule General, permiteți-mi să raportez: nu se întâmplă nimic important!

GENERALUL: Așa mai merge. Zece flotări!

PĂPUȘA BARBIE (aparte): Ador uniformele!

ȘORICELUL: Asta e o încălcare a...(văzând fața Generalului, modifică finalul frazei) codului bunelor maniere.

GENERALUL: N-aud! Ce se întâmplă aici?!

URSUL: Nici eu n-aud prea bine și nici ce se întâmplă nu știu exact.

GENERALUL: M-aș fi mirat!

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Încercam să oranizăm o petrecere.

GENERALUL: Ce faceți? Dați o petrecere? D e petreceri vă arde vouă, acum când am declanșat stare de necesitate?!

RAȚA: Stare de necesitate e zilnic.

GENERALUL: Liniște! Organizați o petrecere, ai? Pot să vă întreb de ce?

RAȚA: Pentru că...

GENERALUL: Liniște! Sărbătoriți cumva un an de coșmar? Un an în care am stat la cheremul unui copil rău, care ne-a torturat zilnic? Care ne-a rupt hainele, ne-a mâzgălit cu cariocile...

URSUL: Ne-a smuls urechile.

GENERALUL: Dar de cei pe care i-a ...hâșc....nu vă mai amintiți?

RAȚA: Ba da, îmi amintesc cum a băgat-o pe prietena mea Maimuța în cuptorul cu microunde.

PĂPUȘA BARBIE: Sau pe bietul Crocodil în mașina de spălat!

GENERALUL: Mai nimerit ar fi să facem un parastas, nu o petrecere. Vă ordon să păstrăm un moment de reculegere! Pe loc repaus! Acum puteți începe să vă faceți bagajele. Aveți la dispoziție cinci minute. Executarea!

PĂPUȘA BARBIE: Plecăm în lume?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Evadăm?

GENERALUL: Da. De azi înainte îl vom lipsi de plăcerea de a ne maltrata non-stop. Eu unul m-am săturat să fiu mâzgălit și dezmembrat zilnic! Voi nu?

COR: Ba da!

RAȚA: Jos teroarea blondă! Trăiască libertatea!

COR: Trăiască libertatea!

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Și cu jucăriile electrice ce facem?

GENERALUL: Sunt niște barbari. Nu merită onoarea de a pleca împreună cu niște păpuși respectabile.

-aplauze furtunoase-

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Ar fi bine totuși să-i anunțăm când plecăm.

GENERALUL: Să rămână aici. Oricum se consideră grozave. Ele sunt jucăriile preferate ale lui Andrei. N-au decât să rămână cu el.

COR: Așa e. Să rămână aici.

-forfoteala bagajelor-

-schimbare de decor, Păpușa Fățarnică bate în unul din sertare-

MOTOCICLISTUL: Pleacă de aici! Dacă îndrăznești să mai bați o singură dată, ies după tine și praf te fac!

Păpușa mai insistă

SUPERMAN: Cine e?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Eu.

MOTOCICLISTUL: Eu și mai cum?

SUPERMAN: Ia să văd eu cine îndrăznește să mă trezească la ora asta?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Păpușa cu mai multe fețe! Am ceva foarte important să vă spun! Deschideți odată!

-apar cei DOI-

PF: În mod sigur vă întrebați ce am de câștigat venind acum la voi(le face semn că vrea bani, cei 2 îi dau) Ei bine, experiență! Doar atât și nimic mai mult!(privind răsplata) Poate puțin mai mult n-ar strica.

MOTOCICLISTUL: Nu-ți forța norocul. Vorbește! Cine?

SPORTACUS:Unde?De ce?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Sunt la căsuța lui Barbie. Au organizat o petrecere la care au fost invitate toate jucăriile cu excepția voastră, bineînțeles.

COR: Stai așa! Pe noi de ce nu ne-au chemat?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Pentru că ne-ați fi stricat petrecerea.

COR: Noi?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Vor să fugă!

SPORTACUS: Unde?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: În lume.

SPORTACUS: De ce?

MOTOCICLISTUL: Eu pun întrebările aici! De ce?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Vor să scape de Andrei! Vor să fie liberi!

MOTOCICLISTUL: Și ce vor să facă cu ea?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Habar n-am! Probabil vor s-o vândă. Așa se procedează cu lucrurile de preț, nu?

MOTOCICLISTUL: Destul! Ne vor da socoteală! Ne vom răzbuna.

SPORTACUS: Vom bea tot sucul, vom mânca toate fructele!Vom pupa toate păpușile!

MOTOCICLISTUL: Asta nu! S-ar putea să le placă! Pentru victorie de trei ori ura!

-atenția se mută la căsuță de unde cu bagajele în mână ies păpușile în ritm de marș; Motociclistul le vede și aruncă cu o bomboană imensă-

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: O bombă! La pământ!

RAȚA(se trezește derutată): Am ajuns la focurile de artificii?

ȘORICELUL: Nu, dormi mai departe.

MOTOCICLISTUL: Cred că ar fi mai bine să schimbați placa, mie nu-mi place melodia asta. (după ce tabăra adversă a rămas mută) N-am venit să vă stricăm petrecerea, vrem doar s-o mai animăm puțin.

ȘORICELUL: N-are nimeni nevoie de animația voastră creiere de plastic ce sunteți!

PĂPUȘA BARBIE: Nimeni nu vă vrea aici, așa că puteți pleca!

MOTOCICLISTUL: Nici măcar tu nu mă vrei?

ȘORICELUL: N-ai auzit ce-a spus domnișorica? Drum bun și cale bătută!

COR: Nu vă vrem!

MOTOCICLISTUL: Ha,ha! Eu și amicii mei suntem jucăriile preferate ale lui Andrei! Așa că noi facem legea aici!

COR: Huo!

SPORTACUS: Și să nu vă imaginați cumva că o să plecați fără noi!

-toți o privesc pe Păpușa fățarnică-

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: De ce mă priviți așa? Eu n-am spus nimic. Jur!

GENERALUL: Păi de ce vreți să plecați dacă Andrei vă tratează bine? Și unde va chinuit în halul ăsta?Motociclistul are casca spartă, Superman are pelerina franjuri, iar tu .......

SPORTACUS: Pe mine m-a băgat în mașina de spălat și costumul meu e acum.......Era să mor înecat.

URSUL: În calitate de Președinte propun să-i luăm și pe ei. Cine este pentru?

-nimeni nu ridică mâna-

URSUL: Gândiți-vă la asta-unde-s mulți puterea crește.

COR: Bine fie!

GENARALUL: Propun să instalăm stare de necesitate! Mai întâi, n-ar strica să găsim un magazin de jucării în care am putea fi refăcuți și vânduți unor copii cuminți .

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Minți, minți! Nu mai există copii cuminți!

GENERALUL: Fără versuri! De atâția ani n-am văzut decât cum acest....mi-a stricat armata mea de soldați, tancul...în fine...cum a reușit să distrugă lumea în care trăim. Nu cred că merită să aibă nici o jucărie.

COR: Nici o jucărie! Nici o jucărie!

-schimbare de decor-

RAȚA: Staaați....! Așteptați-mă!

PĂPUȘA BARBIE: Hai mai repede! Vrei să rămânem aici printre gunoaie?

RAȚA: Nu,..... mai..... pot. (gâfâie)

GENERALUL: Trebuie să poți soldat. Altfel rămâi aici.

URSUL: Tăceți! Să mergem.

COR: Încotro?

URSUL: Tot înainte!

ȘORICELUL: Nu e bine înainte. De o oră ne tot învârtim printre gunoaie. Parcă am fi într-un labirint.

URSUL: Cred că e obligatoriu să ne împărțim în două tabere. Rața, Păpușa Barbie, Motociclistul rămân. Voi urmați-mă!

GENERALUL: Nu, suntem deja prea mulți.

-ceilalți pleacă-

MOTOCICLISTUL: Până la urmă am rămas doar noi, Baby.

PĂPUȘA BARBIE: Din fericire nu suntem singuri!

RAȚA: Sunt ruptă de oboseală. Ia să trag un pui de somn.

MOTOCICLISTUL: Perfect, bătrânii la culcare. Noi avem treabă.

-Motociclistul vrea să o ia de umăr pe Barbie dar aceasta îl respinge-

MOTOCICLISTUL: Nu înțeleg de ce mă respingi mereu, știi doar cât de mut îmi plac mie blondele.

PĂPUȘA BARBIE: Mă vopsesc brunetă.

MOTOCICLISTUL: Perfect! Se asortează cu ochii mei.

PĂPUȘA BARBIE: M-am săturat! Nu-l mai suport pe derbedeul ăsta!

-din culise se aude un mieunat, luptă, Motociclistul fuge în culise, se aude o bătaie, apoi cei doi se reîntorc-

PĂPUȘA BARBIE: Îți mulțumesc, mi-ai salvat viața!

MOTOCICLISTUL: N-a fost mare lucru!

PĂPUȘA BARBIE: Ești un cavaler! Dacă reușim să ajungem la magazinul de jucării aș vrea să fim cumpărați împreună.

MOTOCICLISTUL: Perfect. Dar să fie un copil cuminte.

RAȚA: Dacă aveți nevoie de nași mă înscriu cu plăcere.

-vin în scenă Ursul și Șoricelul-

URSUL: Suntem salvați! Suntem salvați!

ȘORICELUL: Am găsit un magazin de jucării! După colț, la dreapta.

URSUL: Da, imediat la stânga!

RAȚA: Și ce vom face?

ȘORICELUL: Simplu! Patronul e încă acolo. Ne așezăm în prag și așteptăm să ne culeagă.

URSUL: Ceilalți au rămas la ușă.

RAȚA: Cine să ne mai ia așa plini de praf și de noroi?

URSUL: Ce s-a întâmplat cu voi?

MOTOCICLISTUL: Era cât pe ce să fim înfulecați de o pisică.

PĂPUȘA BARBIE.: Dacă nu era Motociclistul, ne înghițea pe toți.

ȘORICELUL: Eu propun să plecăm cât mai repede de aici.Dacă se întoarce?

MOTOCICLISTUL: Calmează-te, ești cu mine!

URSUL: Hai odată până nu se închide magazinul.

-în fața magazinului-

PATROANA: Cine a aruncat jucăriile astea afară?

CASIERUL: Noi n-am aruncat nimic. Astea sunt vechituri.

PATROANA: Unele pot fi reparate. Uite, Păpușa asta Barbie....dacă o ștergem de cariocă, e ca nouă. Motociclistul se va vinde ca pâinea caldă iar Sportacus e încă la modă, nu trebuie decât să-i schimb hainele.

CASIERUL: Nu vă supărați, da nu puteți vinde vechiturile astea, vă stricați firma.

PATROANA: De când îmi dai tu mie sfaturi?

CASIERUL: Scuze!Restul le poți arunca.

-se stinge din nou lumina-

ȘORICELUL: Auzi, neobrăzare! Eu, vechitură?

GENERALUL: Liniște! Vrei să introduci panică în rândul trupelor mele?

ȘORICELUL: De ce să tac? Tot timpul te bagi!

URSUL: Nu vă mai certați! Vom avea și noi un dram de noroc până la urmă. Veți vedea!

RAȚA: Mai bine rămâneam la Andrei. (Generalului) Numai tu ești de vină!Tu și ideea ta genială de a găsi un copil cuminte.

ȘORICELUL: La Andrei? Să ne demonteze?

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Să ne mâzgălească?

GENERALUL: Mai bine mort pe câmpul de bătălie!

COR: Așa e!(cu excepția Raței)

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Ce se aude?

GENERALUL (uitându-se prin binoclu): Sunt claxoane de mașini. Și oameni.

URSUL: Ce fac acolo?

GENERALUL: Cred că e o piață..

ȘORICELUL:Am ajuns la piața cu vechituri.

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Adică acolo unde ne e locul.

GENERALUL: Hai să ne încercăm norocul.

-se întorc Generalul, Păpușa Fățarnică, Șoricelul-

ȘORICELUL: Nu există nici un pic de dreptate în lumea lor!

GENERALUL:Nu mai striga, soldat! Dacă ne aud confrații tăi...

ȘORICELUL:Nu-mi pasă dacă ne mșnâncă șobolanii!Nu-mi pasă nici dacă vom putrezii aici, până la urmă în canalul ăsta urât mirositor!Ce copil își mai dorește azi un șoricel cu cheiță? (începe să plângă)

GENERALUL: Șoricelule, îți ordon să încetezi cu pesimismul. Devine molipsitor.

-se aud voci de copii-

PĂPUȘA FĂȚARNICĂ: Liniște. Cred că în sfârșit ne surâde norocul.

COPILUL I: Hai că ne culcăm și în seara asta cu burțile goale! Mucea, tu ești de vină! Când îți spun eu să faci ceva, să execuți ordinul, ai auzit?

FETIȚA: Da tu mă puneai să mă prefac că sunt oloagă.

COPILUL:Idioato, cerșetorul de azi nu mănâncă dacă are toate picioarele sau mâinile.

FETIȚA: Ia uite! Jucării!

-copiii studiază jucăriile-

COPILUL I: Generalul e al meu! Ia mâna de pe el că dau!

FETIȚA: Da tu ai luat și șoricelul.

COPILUL I: Pentru că sunt șeful.(pune mâna pe păpușă)

FETIȚA: Păpușa e a mea.

COPILUL I: Ce să faci cu ea, amărâto?

FETIȚA: O spăl..

COPILUL: Cu ce? N-ai săpun nici pentru tine!

FETIȚA: Fac eu rost!

-păpușile își fac una alteia cu ochiul, piesa se termină pe muzică-

vineri, 16 octombrie 2009

SAREA ÎN BUCATE

2 POVESTITORI
ÎMPĂRATUL1
ÎMPĂRATUL 2
FATA CEA MICĂ
FATA CEA MIJLOCIE
FATA CEA MARE
FECIORUL
CHELĂREASA
ÎMPĂRĂTEASA

POVESTITORUL 1: Gata? V-ați găsit locurile?
POVESTITORUL2: Putem începe?
POVESTITORUL 1: A fost odată un împărat care după ce i-a murit nevasta a rămas pe cap cu trei fete pe care trebuia acum să le crească singur.
Și credeți-mă nu-i era ușor deloc
-intră în scenă cele 3 fete, fata mică cu o carte, celelalte cu o jucărie pe care se ceartă-
ÎMPĂRATUL: Ce e hărmălaia asta? Gata, terminați!(se așează supărat pe scaun, fetele 2 vin și se gudură pe lângă el fals)
FATA MARE ȘI MIJLOCIE: Iartă-ne tată!Dar știi că noi te iubim.
ÎMPĂRATUL: Și cam cât de tare mă iubiți voi?
FATA MARE:Tată, doar mierea-n lumea toată, dulce-i ca iubirea mea.
ÎMPĂRATUL: Să îmi trăiești fata mea!
FATA MIJLOCIE: Eu ca zahărul te iubesc tată și te-oi iubi viața toată!
ÎMPĂRATUL: S-mi trăiești fetiță bine și să mă bucur de tine.
FATA MICĂ: Iartă-mă tată că-ndrăznesc, să-ți spun cât te iubesc.
ÎMPĂRATUL: Vino și spune-mi fata mea cu ce se aseamănă iubirea ta?
FATA MICĂ: O, preaiubite împărate, iubirea mea-i ca sarea în bucate.
ÎMPĂRATUL: Ia făte-ncoace, hai-nainte, să ne-nțelegem la cuvinte. Nesocotito, tu n-auzi ce dragoste îmi poartă surorile tale mari?Cum nu te iei după ele, să-mi spui de zahăr și de miere?
Oare de asta mă trudesc o viață-ntreagă să vă cresc? Să-mi spui că mă iubești ca sarea-n bucate. Să pleci de-aici și să te duci departe.
FATA CEA MICĂ: Iartă-mă iubit părinte dar asta mi-a venit în minte și-am crezut că iubirea mea, nu-i mai prejos ca zahărul și mierea.
ÎMPĂRATUL:Du-te departe de-aici și să nu-mi ieși în cale.
(Împăratul și fetele ies, F mică rămâne în scenă, marchează plecarea în lume pe o melodie tristă)
CHELĂREASA: Spune-mi tu, fetiță dragă, de ce umbli-n lumea largă? Ce vrei și de ce te-oprești, la porțile împărătești?
FATA MICĂ:Eu sunt o fată săracă, și umblu-n lumea largă, ca de lucru să găsesc să am din ce să trăiesc.
CHELĂREASA: Hai cu mine fata mea.
POVESTITORUL 2: Fiindcă mâna îi mergea la dulceți, la frământat și la a face curat, ajutoarea chelăresei ajunse-n preajma împărătesei.
POVESTITORUL1: Dintr-un război, feciorul de-mpărat veni și fata cu grijă îl îngriji.
-muzică romantică, mișcare cu cei doi-
FECIORUL: Mamă, m-am înzdrăvenit, să mă-nsor eu m-am gândit.
ÎMPĂRĂTEASA: Dar bine măi băiete, cum o fată din casă, să ajungă împărăteasă?
FECIORUL: Prea bine mamă, de n-ai vrea, cu alta nu m-oi însura.
ÎMPĂRĂTEASA: Ei bine, haide să vedem pe-mpărat cum îl înduplecăm.
POVESTITORUL 2:O femeie când vrea are putere de convingere. Așa că....reușiră să-l înduplece.
POVESTITORUL 1: Când începură a face pregătirile de nuntă, fata-l rugă pe socrul împărat, s-o lase să-l poftească neapărat, pe un cutare împărat.
POVESTITORUL 2: Nimeni nu bănuia însă că acesta tatăl său era.

Actul II
POVESTITORUL 1: Mireasa bucătarilor a dat, poruncă ce bucate să gătească. Dar pentru un singur invitat, a vtut chiar ea să pregătească, li apoi le-a încredințat unei slugi să le servească.
ÎMPĂRATUL 1.: Vecine, eu tare aș vrea, să gust puțin din mâncarea ta.
ÎMPĂRATUL 2: Ia și gustă cât îi vrea, dar și tu ai tot așa.
ÎMPĂRATUL 1: Mâncarea ta e bună și gustoasă, pe când a mea e dulce și grețoasă. Bine-mpărate, m-ai chemat ca să-ți bați joc de mine?
ÎMPĂRATUL 2: Vai de mine și de mine! Cum poți crede așa ceva?
ÎMPĂRATUL 1: Să mă ierți împărate, asemenea bucate nici nu le pot mânca și după cum am văzut, celelalte-au gust plăcut.
ÎMPĂRATUL 2 : Să vină-ndată bucătarii, ca să găsim vinovații.
FATA CEA MICĂ: Nu va fi nimeni pedepsit, bucatele eu le-am gătit. Împăratul acesta este tatăl meu. Nu-ți mai aduci aminte tată, când ți-am spus că te iubesc ca sarea în bucate?Doar miere și sare i-am pus, bucatele bune nu-s fără sare.
ÎMPĂRATUL 1: Ai dreptate, fata mea.Pe nedrept te-am alungat, mă rog să fiu iertat.
ÎMPĂRATUL 2: Să cânte muzica. Cu toții să ne distrăm.
POVESTITORUL 1: Și așa petrecură cu toții 3 zile și 3 nopți.Ne grăbim și noi acum, ca să mâncăm ceva bun .Și spun pe nerăsuflate vă iubesc ca sarea-n bucate.

miercuri, 14 octombrie 2009

texte teatru pentru copii 2

Revolta poveștilor
-după Sânziana Popescu
PERSONAJE:

MIHAI (MIHAELA)
GEORGE(CRISTINA)
MAMA VITREGĂ
ALBĂ CA ZĂPADA
OGLINDA
SCUFIȚA ROȘIE
LUPUL
HENSEL
GRETEL
VRĂJITORUL DIN OZ

-Mihai se uită la televizor, George stă pe burtă în alt loc al scenei și citește o carte, Mihai se uită la un film cu bătăi și deodată dă sonorul tare-
GEORGE: Mihai, dă mai încet televizorul! Nu mai pot citi din cauza ta.
-Mihai se face că nu aude-
GEORGE: Mihai,ești surd? Ce ți-or plăcea filmele astea, nu înțeleg!
MIHAI: Ia mai lasă-mă în pace!Decât să stau ca tine cu nasul în ...”chestiile” alea stupide!
GEORGE: Se numesc cărți!
MIHAI: Da, cărți cu povești! Bă, prostule, în ziua de azi numai țâncii de cinci ani mai citesc povești.
GEORGE: Și ce, dacă am 12 ani nu mai trebuie să-l admir pe Vrăjitorul din Oz?
MIHAI: (râde) Ce fraier! Vrei să-ți aranjez o întâlnire cu Ileana Cosânzeana?!
GEORGE: Ești irecuperabil! Mă duc în bucătărie să citesc. Când vine mama de la servici ai să vezi tu!
-se stinge lumina-
GEORGE: Ei, na belea!Pană de curent aveam nevoie acum!(se apropie de Mihai)
MIHAI:Ce face acum?
GEORGE:Așteptăm să vină lumina! (Tăcere)Vrei să-ți spun o poveste să mai treacă timpul?
MIHAI: Nu merci! Nu vreau să adorm!
-se aude o muzică-
MIHAI: Ce se-aude? Ai dat drumul la mp3?
GEORGE: Nu știi că nu mai are baterie. O fii de la vecini.
-lumina de aprinde treptat, dar copii descoperă că nu ai sunt la ei în cameră-
GEORGE: Ce se întâmplă? Unde suntem?
MIHAI: Cred că am fost intoxicați cu vreun drog. Avem halucinații!Vedem păduri, iarbă, frunze. Vlad de la etajul trei ne-a făcut-o. Știam eu că e spionul inamicului.
GEORGE: Ce tot bălmăjești acolo? Teoria conspirației ți-a intoxicat creierii, vezi peste tot talibani, bombe,și alte năzbâtii americane.
MIHAI: În calitate de frate mai mare ai datoria să-mi spui unde suntem! Simt că înnebunesc!
GEORGE: Calmează-te și hai să explorăm terenul. Poate așa aflăm și ce se întâmplă.
(vor să iasă prin stânga,dar intră MV și atunci cei 2 se pitesc într-un colț al scenei)
MAMA VITREGĂ (intră prin dreapta): Oglinda! Unde-mi este oglinda?
OGLINDA (vine gâfâind): Aici sunt, Luminăția voastră!
MAMA VITREGĂ: „Oglindă, oglinjoară spune-mi cine este cea mai frumoasă din țară?”
OGLINDA: Ești prea frumoasă, Mărită Doamnă!
MAMA VITREGĂ: Așa e!
OGLINDA:..dar e o frumusețe rece, iar Albă ca Zăpada de mii de ori te întrece!”
_Oglinda se ferește să nu fie lovită-
MAMA VITREGĂ: Cine? Copila?
--se aude cum o carte se închide-
MAMA VITREGĂ:Ce faci mucosule? De ce-ai închis cartea?
OGLINDA: N-aude și nici nu-l mai interesează. Personajele din poveștile Fraților Grimm au devenit anacronice.Sunt frântă, am nevoie de niște zile libere.
MAMA VITREGĂ: Termină cu smiorcăiala! Nu mai văd nimic.Aaa! Cine e asta?
OGLINDA:Păi...dumneavoastră.
MAMA VITREGĂ: Vai, ce-am îmbătrânit!Necazurile! Mi-au scos peri albi copii ăștia! Uită-te și tu în ce hal m-au adus!Am auzit niște zvonuri! Cred că vor să mă treacă la Baba Cloanța. Spuneau că mi-ar fi trecut vremea, că n-aș mai fi în putere...HA!Precis că trage sforile Mama Vitregă din povestea Cenușăresei. Crede că dacă e mai tânără poate ajunge și Împărăteasă peste noapte.
OGLINDA: Ce să-i faci? Unii nu se mulțumesc cu o poveste. Le vor pe toate!
MAMA VITREGĂ:De când nu mai citesc copii povești, fiecare are impresia că povestea celuilalt e mai citită, mai sigură. Nimeni nu mai muncește...
OGLINDA: Nimeni! În afară de noi.
MAMA VITREGĂ: Nici măcar Albă ca Zăpada. Toată ziua stă și roade acadele.
OGLINDA: E revoltător!
MAMA VITREGĂ:Când o văd cum s-a îngrășat mă apucă disperarea. Nici nu mai îmi vine să o otrăvesc.
MAMA VITREGĂ: Cine vine dragă?
OGLINDA:(în șoaptă) Albă ca Zăpada...
MAMA VITREGĂ: Și dacă vine, ce? N-are voie? Doar trăim într-o țară liberă.
ALBĂ CA ZĂPADA: Nu mai fiți supărate. Va deschide din nou cartea de povești.
OGLINDA: Când va face plopul pere și răchita micșunele!
ALBĂ CA ZĂPADA: Nu vreți niște bomboane?
OGLINDA: De care?
-mama o trege pe oglindă înapoi-
MAMA VITREGĂ ȘI OGLINDA: Nu!
-Mama Vitregă îi vede pe spectatorii din sală, vrea să se repeadă la ei dar se lovește la marginea rampei de un geam invizibil-
MAMA VITREGĂ: Copii...de când doream să pun mâna pe unul! Numai ei sunt vinovați de harababura din lumea noastră! Poveștile îi plictisesc și-și omoară timpul uitându-se la cutiile alea ....tele...
OGLINDA: TELEVIZOARE șefa.Eu zic că ar trebui să vă odihniți puțin.
MAMA VITREGĂ: Tu crezi că în vremurile astea mai e timp de odihnă? Dacă nu facem ceva ..copiii din noile generații o să ne trimită la .....odihna veșnică.
-revoltat George nu s-a mai putut abține și se deconspiră-
GEORGE: Nu-i adevărat!
MAMA VITREGĂ: Cine-i acolo?
ALBĂ CA ZĂPADA: Cine sunteți voi?
GEORGE: Oameni de bine?
MIHAI: (pipăind personajele) Tu chiar ești Albă ca Zăpada?
ALBĂ CA ZĂPADA: Da, dar voi?
GEORGE (ezită) Suntem....
MAMA VITREGĂ: Când vă întreabă fata mea. Răspundeți frumos și limpede. Altfel vă arunc în beci să vă mănânce căpcăunii.
-Pe Mihai îl pufnește râsul-
MIHAI: Căpcăuni...
MAMA VITREGĂ: Ce e de râs în asta?
OGLINDA: Șefa...am o bănuială. (o trage deoparte și îi spune ceva la ureche)
MAMA VITREGĂ:(se apropie amenințător de copii) Nu se poate să am eu asemenea noroc...Așadar voi sunteți cei care nu ne citiți poveștile?
GEORGE: Mihai...salvează-te! (fug)
MAMA VITREGĂ: Fugiți apucaților. Oriunde ați merge vă voi găsi.Voi strânge toți Balaurii, Zmeii și Căpcăunii și-i voi pune pe urmele voastre. (Oglinda și Mama Vitregă ies din scenă)
ALBĂ CA ZĂPADA: Trebuie să-i ajut pe bieții copii. Dacă îi prind, sigur îi mănâncă. Cum să fac? A, știu am să cer ajutorul Vrăjitorului din Oz. El este cel mai înțelept personaj de poveste!
Fug să-l anunț? Unde fugeam?
-din nou în scenă Mihai și George-
MIHAI: Se mai vede?
GEORGE: Nu.
MIHAI: Nu-nțeleg cu nici un chip cine și cum ne-a adus aici. Cred că...
SCUFIȚA ROȘIE: Stai că trag..
_Scufița Roșie îl amenința de fapt pe Lup. Cei doi nu-i observă pe cei 2-
LUPUL: Scufițo, draga mea, tu nu ești Vânătorul! (îngrozit) Nu trage! Nu mai fac, Scufițo!
SCUFIȚA ROȘIE: Iar minți, lighioană prăpădită?
-Lupul încearcă să-i ia pușca-
SCUFIȚA ROȘIE: Nu pune mâna pe pușcă că nu mai răspund de acțiunile mele...
LUPUL: Pentru numele Fraților Grimm, Scufițo, nu trage!
SCUFIȚA ROȘIE: Îndrăznești să-i pomenești când tu nu-ți faci datoria? Ai o singură datorie-să mă mănânci pe mine și pe bunică-și nici pe asta nu ești în stare să o duci la îndeplinire.
LUPUL: Promit solemn că mâine vă halesc pe amândouă!
SCUFIȚA ROȘIE: Nu mai spune. Da ieri când s-a deschis cartea cu povestea noastră unde erai?
LUPUL: Aveam puțină treabă...
SCUFIȚA ROȘIE: Cred și eu că aveai! Unde ai pus sticla de vin a Bunicuței? Suflă!
LUPUL: Se poate Scufițo? Așa mă știi tu pe mine? Eu nu beau decât sirop.
SCUFIȚA ROȘIE: Până aici ți-a fost lighioană!
-Scufița și Lupul se opresc din mișcare, se aude zgomot de rasfoit de carte , atitudinea Scufiței se schimbă. În timp ce se aude vocea de copil care citește o poveste, Scufița face playback
SCUFIȚA ROȘIE: ” A fost odată ca niciodată o fetiță zglobie și drăgălașă.”
-se închide cartea, Scufița Roșie începe să plângă-
SCUFIȚA ROȘIE:Numai din cauza ta nu-i mai interesează povestea noastră!
LUPUL: Nu trage!
SCUFIȚA ROȘIE: Nu mai trag. Mi-a venit o idee mai bună!
LUPUL: Bravo, Scufiță! Hai să te mușc. Pardon, să te pup!
SCUFIȚA ROȘIE: Mai bine te înlocuim. Doar sunt atâția lupi flămânzi în pădure.(pleacă)
LUPUL: Cum? Vrei să mă lași pe drumuri? Pentru povestea asta aveți nevoie de un Lup cu vechime, nu de un începător.
-Lupul se așează pe marginea scenei, scoate o sticlă din buzunar din care bea și se adresează sălii-
. Ce cred ei că dacă aduc un alt Lup, scapă? Nimeni n-o să scape pentru că nu mai citiți povești! Aia e!Din cauza asta beau...sirop. Mi-e frică să nu dispară și povestea noastră ca și celelalte.
MIHAI: (din tufișuri): Nu te duci nicăieri!
GEORGE :Ba da. Mi-a venit o idee!
LUPUL: Tu din ce poveste ești Spiridoiule?
GEORGE :Nu sunt spiriduș, sunt copil! Eu și fratele meu (arată spre Mihai, acesta îi face semne disperate să nu-l dea de gol)...
LUPUL: ( se repede la el)A deci voi ne omorâți...
GEORGE: Nu, stai, noi citim povești.
LUPUL: Poftim?
GEORGE: Da, așa e. Ba mai mult, eu și Mihai am găsit o soluție pentru problemele voastre. Vom face un filmuleț despre tot ce se întâmplă acum în lumea poveștilor. După ce-l vor vedea mulți copii se vor reapropia de Lumea Basmelor.
LUPUL: Chiar vorbiți serios? Mă duc s-o anunț și pe Scufița Roșie.
MIHAI: Ai înnebunit? Acum vrei să faci pe regizorul în loc să găsești o soluție să ne întoarcem în camera noastră? Dacă mai stăm pe aici vom deveni și noi personaje de poveste. (strigă)Eu vreau să plec acasă!
GEORGE: Ai înnebunit? Vrei să ne audă?
MIHAI: Cine?
GEORGE: N-auzi?
MIHAI: Parcă se-aude ceva ....
GEORGE: Doar suntem în lumea poveștilor...NOAPTEA: duhuri rele, căpcăuni, îți poate sări în cârcă vreun....Balaur.
MIHAI: Râdeai de mine, ai?!
(îl fugărește prin scenă dar la un moment dat se prăbușesc amândoi, HEBLU)
-Hensel și Gretel playback-
HANSEL:”Trăiau odată la o margine de pădure, doi copii sărmani. Pe băiat îl chema Hansel
GRETEL: Iar pe fetiță Gre...tel. Gretel.” Ce face?
HANSEL: Șșș.....!Învață să citească.
-sunet de carte închisă-
HANSEL:Încă unul plictisit. Hai să mergem.
GRETEL: Nu mai pot! Mă dor picioarele!
HANSEL: Da când mănânci turtă dulce nu te doare gura?
GRETEL: Tu vorbești? Butoiule!
HANSEL: Nu sunt gras!
GRETEL:Ba da!
HANSEL: Ba nu!
GRETEL:Ba da!
HANSEL: Bine! Atunci tu ești urâtă și slabă și scobitoare! Na, sâc!
GRETEL:Și eu am să te spun lui tata și o să mănânci o bătaie zdravănă! Ne-ne-ne-ne.
HANSEL: Călătorie sprâncenată!
-se depărtează spre direcția unde au căzut George și Mihai-
GRETEL: Hensel...vino puțin..
HANSEL: A, aa, acum vrei să-ți ceri iertare?
GRETEL: Am auzit un mormăit! Hii! Ia uite, aici sunt doi băieți.(îi ajută să se ridice)
MIHAI: Ce s-a întâmplat?
HANSEL: A-ți căzut în prăpastia Vrăjitoarelor! Iar noi v-am scos de acolo.
GEORGE: Voi cine mai sunteți?
HANSEL: Hensel și ea e...
GEORGE: Logic... Gretel.
GRETEL:Da tu cine ești?
MIHAI: Treaba mea!
HANSEL: Treabamea și mai cum?
MIHAI: Treabamea și atât. Ia mai lăsați-mă în pace. De când am ajuns aici toată lumea vrea să știe cine sunt și toată lumea vrea să ne caftească.
GRETEL: Cred că s-a lovit la cap. De-aia e așa agitat.
MIHAI: Uite ce facem. Vă spun cine sunt și apoi mă lăsați în pace, de acord? (Gretel și Hensel dau din cap)
Sunt un copil din realitate. Mă cheamă Mihai, el este fratele meu George. Mulțumiți?
HANSEL: Sunteți de acolo? (arată spre public) Cum e în lumea voastră?
MIHAI: Cum să fie? Rău.
GRETEL ȘI HANSEL: Rău?
MIHAI: Da! În primul rând trebuie să te scoli în fiecare dimineață la ora șapte...
HANSEL: Ca să mănânci prăjituri!
MIHAI: Nu! Ca să te duci la școală!
GRETEL: Unde?
HANSEL: În cușcă la Baba Cloanța.
GEORGE: Cam așa ceva..
GRETEL: Ce vă fac acolo?
MIHAI: Da ce nu ne fac teroriștii ăia de profesori! Ne ascultă la tot felul de lecții grele și dacă ne prind cumva că nu ne-am făcut tema, pac....patru în carnet. Nu-i interesează deloc că poate tu ai probleme acasă.
GRETEL: Ce probleme?
HANSEL: Probleme pe bază de nuia, dragă. Nimic nu-nțelegi!
MIHAI: E, ziceți și voi dacă asta-i viață?
HANSEL ȘI GRETEL: Nu e!
ALBĂ CA ZĂPADA: A, aici erați. V-am căutat peste tot. Vrăjitorul din Oz vă așteaptă la palat. Mi-a promis că vă ajută să vă întoarceți acasă. Haideți!
MIHAI: Stați puțin. Ceva nu-mi miroase a bine.
GRETEL: Ce zice?
MIHAI: Dați-mi voie. Dacă Vrăjitorul din Oz e într-adevăr generos, de ce nu ne-a trimis acasă de la bun început? Și mai mult de atât sunt sigur că el ne-a adus aici.
ALBĂ CA ZĂPADA: Păi...n-am voie să-ți spun.
GEORGE: Nu te supăra, Albă ca Zăpada, dar dacă nu ne spui ce se petrece, nu mergem nicăieri.
ALBĂ CA ZĂPADA: Bine, vă spun. Chiar vrea să vă trimită acasă...dar cu o condiție. Vrea să ne ajutați să salvăm Lumea Poveștilor!
GEORGE ȘI MIHAI: Cum?
ALBĂ CA ZĂPADA: Ia-ți spus-o chiar voi Lupului.
GEORGE: A,...filmulețul. Dar noi am spus-o așa ...într-o doară.
ALBĂ CA ZĂPADA: Cum vreți.
GRETEL: Hai Hansel!
MIHAI: Unde plecați?
ALBĂ CA ZĂPADA: La balul ce se ține la palatul Cenușăresei. Acolo luăm cele mai importante hotărâri.
MIHAI (oprindu-l pe George) Ce faci, pleci și tu?
GEORGE: Da ce vrei să stau aici și să mă fugărească Mama Vitregă?
MIHAI: Bine, hai!

-Scena balului, toate personajele sunt în scenă, intră și Mihai și George cu scufii de pitici pe cap-
MIHAI: Crezi că e bine ce facem?
GEORGE: Nu tu ai fost cu ideea?
MIHAI: Da, dar acum am impresia că toată lumea ne privește.De l-am găsi mai repede pe Vrăjitorul ăsta! Facem așa cum am stabilit. Îl găsim, îl scoatem din mijlocul mulțimii și-l rugăm să ne ajute.
VRĂJITORUL DIN OZ: Dragii mei, mă bucur că v-ați adunat într-un număr atât de mare. Avem de luat o hotărâre grea. Din cauza asta azi nu voi răspunde la plângerile făcute.
LUPUL: Bravo!(Scufița îl plesnește)
SCUFIȚA ROȘIE: De ce? Lupul din povestea noastră trebuie schimbat!
OGLINDA: Și Prințul nostru!
MAMA VITREGĂ: Și piticii, au dat toți bir cu fugiții!
VRĂJITORUL: Liniște! Avem lucruri mai importante de discutat! Lumea noastră moare, fraților! Poveștile dispar una câte una. Părinții nu mai citesc, copiii nu mai ascultă. Trebuie să-i recâștigăm de partea noastră!De aceea i-am adus pe cei doi copii în lumea noastră.Priviți-i!(arată spre copii)
MAMA VITREGĂ: În sfârșit! (se repede la ei) Veți plăti pentru tot!
-Vrăjitorul se interpune între ea și cei doi copii-
VRĂJITORUL: Femeie, stăpânește-te ! Crezi că rezolvi ceva cu asta?
MAMA VITREGĂ: Da, voi sili toți copii din lume să citească povești și dacă tot nu vor vrea am să-i otrăvesc.
SCUFIȚA ROȘIE: Vrăjitorule, am bănuiala că vrei să le dai drumul. Mai întâi, are dreptate (arată spre Mama Vitregă) să ne răzbunăm un pic.
MIHAI (cade în genunchi în fața Vrăjitorului): Te rog, scapă-ne de aici. Jur că am să citesc de 4 ori pe zi povestea Vrăjitorului din Oz.
VRĂJITORUL DIN OZ: Ce se întâmplă cu Lumea Poveștilor? Suferă de aceeași boală ca și Realitatea. Nu vedeți cât sunteți de diabolici? Chiar de vor citi cu forța povești, tot vom pieri. Suntem rodul imaginației lor, iar dacă nu-i mai interesăm va trebui să acceptăm lucrul ăsta cu demnitate..
ALBĂ CA ZĂPADA: Păi și ce propui să facem?
VRĂJITORUL DIN OZ: Să votăm! E democrație,nu?
TOATE PERSONAJELE: Noi votăm da!
VRĂJITORUL: Nu voi trebuie să votați, ci ei (arată spre sală). I-am adus pe Mihai și George aici ca să-i pot momi și pe ei(arată spre sală).
Deci, dragi copii mai aveți nevoie de noi, Poveștile?
(
toate personajele se aliniază la buza scenei ca în fața unui pluton de execuție)

Concurs de scriere dramatica


MINISTERUL EDUCAŢEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI
CLUBUL COPIILOR NĂVODARI
Str. Cabanei, Nr. 10, Năvodari, Constanţa
Telefon: 0722 14 04 86
Email: ccnavodari@yahoo.com


REGULAMENT

Concursul județean de scriere dramaturgică
“PENIȚA DE AUR”


ORGANIZATOR: Clubul Copiilor Năvodari, profesor coordonator Baciu Elena Magdalena
PARTENERI: - INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN CONSTANȚA


ARGUMENT


Rolul activ pe care-l are desfășurarea unei activități artistice asupra culturii și dezvoltării afectiv-estetice a copilului nu mai necesită astăzi nici un fel de discuție.
Noțiunea de “artă teatrală” la nivelul învățământului preuniversitar este echivalentă de multe ori atât la nivelul pedagogului cât și al elevului, cu cea de serbare școlară.
Cu toții cunoaștem efortul pe care-l depune coordonatorul unei astfel de manifestări artistice în găsirea unui scenariu care să se plieze cât mai bine pe nivelul de evoluție psihică al distribuției viitoarei montări.
De-a lungul “carierei” mele de spectator al serbărilor școlare mi-a fost dat să observ inadvertențe între scopul declarat al activităților și efectul efectiv obținut în realitate. De prea dese ori mesajul pe care regizorul-pedagog vrea să-l transmită prin montarea scenică e anacronic în raport cu preocupările caracteristice copilului-actor. A se vedea în acest caz, pentru a nu înțeleasă greșit, fetițele de 10 ani ce încep să deslușească tainele actoriei interpretând personaje din Caragiale, la vârsta când nu au dezvoltarea psihică necesară să înțeleagă stările prin care trec Zița, Veta, Mița etc. Din toate orele de repetiții copilul nu dobândește prin urmare decât o idee greșită despre noțiunea de teatru. El, e adevărat face cunoștiință astfel cu opera lui Caragiale, dar oare e suficient acest scop?
Pe de altă parte, pot spune fără riscul de a comite o gafă, că numărul autorilor de literatură (ca să nu mai vorbim de dramaturgi!) pentru copii s-a micșorat considerabil. Și aici mă refer la literatură națională, nu universală, la care capitol editurile existente în România stau binișor.
Așadar, organizarea unui concurs de scriere dramaturgică poate fi un prilej de a descoperi copii ce au înclinații spre această formă de artă și ulterior de a-i impulsiona să-și dezvolte acest talent. În plus, prin această formă de comunicare ei își pot transmite mai coerent gânduri, sentimente, preocupări caracteristice generației din care fac parte.

DESCRIEREA PROIECTULUI

SCOP

Stimularea creativității artistice a elevilor în domeniul literar și familiarizarea acestora cu criteriile de evaluare a unei creații dramaturgice.
OBIECTIVE
· Descoperirea copiilor care au înclinații artistice literare;
· Dezvoltarea capacităților elevilor din învățământul preuniversitar de a aborda creativ o temă socială;
· Cultivarea încrederii în propriile posibilități de exprimare literară;
· Editarea unui volum cu materialele câștigătoare și a altor materiale de interes pentru participanți (publicarea textelor în publicațiile județene)
· Realizarea unui spectacol ce va avea la bază textul ce va obține Trofeul festivalului.

GRUP ȚINTĂ
Concursul se adresează elevilor din ciclul primar (III-IV), gimnazial și liceal din toate formele de învățământ (privat sau particular) din Județul Constanța.

CONȚINUTUL PROIECTULUI
Concursul este organizat pe 3 secțiuni :
I. Primar (III-IV)
II. Gimnazial
III. Liceal
Perioada de înscriere este 1 noiembrie 2009- 1 martie 2010.
Un elev poate participa cu maxim 2 lucrări originale. Pentru secțiunea I se admit și texte ce reprezintă dramatizări originale ale unor povești, basme, fabule etc. din literatura națională și universală.
Textele vor fi trimise electronic pe adresele: n_elenamagdalena@yahoo.com
ccnavodari@yahoo.com
sau varianta imprimată poate fi trimisă pe adresa Clubul Copilor Năvodari, str. Cabanei Nr. 10, Năvodari, Jud. Constanța .
Fișierul va avea pe prima pagină fișa de înscriere a concurentului și va conține următoarele detalii:
-nume,
-clasă și școală,
-profesor coordonator,
-adresa poștală elev sau profesor,
-adresa de e-mail,
-titlul lucrării.
Textele vor fi scrise în Microsoft Word, cu fontul Times New Roman, caractere de 14 și diacritice (ș,ț,â,î).
Pentru secțiunea I și II, numărul maxim de pagini este 10 iar pentru liceul 20.
Rezultatele finale vor fi publicate până la data de 15 februarie 2010 pe sit-ul ISJCta, dar vor fi și transmise prin e-mail.
Premiile acordate: -Trofeul Festivalului ”Penița de aur”
-La fiecare secțiune se vor acorda separat premiile I, II, III.
Juriul va fi compus din actori, cadre didactice de arta actorului și de limba și
literatura română din județul Constanța.

CRITERII DE EVALUARE

· Nu se primesc în concurs texte publicate sau reprezentate;
· Originalitatea și claritatea textului,
· Unitatea compozițională (introducere, cuprins, încheiere),
· Prezentarea unor realități sociale actuale dar prin folosirea unei exprimări decente,
· O bună conturare a personajelor și a relațiilor dintre ele,
· Lucrările ce depășesc numărul maxim de pagini admise vor fi descalificate.

Relații suplimentare pot obține la Tel. 0722 14 04 86 de la coord. proiect Baciu Elena Magdalena.