joi, 1 iulie 2010
Texte pentru Festivalul de Teatru Antic
T. Mușatescu- Scumpa mea prietenă, Scrieri vol. 6
Sunt distrusă sufletește de nervi. Veți rămâne absolut electrocutați, când veți afla ce-am pățit.
Miercurea trecută, pe la 11 dimineața, când ne-am deșteptat m-a pocnit o mâncărime de piele chiar pe linia vieții, colț cu norocului, dar într-un mod atât de ocult- încât a trebuit să mă scarpin în palma stângă cu peria de sârmă. Fiind absolut sigură că, dacă te mănâncă palma stângă de dimineață, iei bani pe drum de seară, mi-am zis că singura posibilitate pentru a intra în posesiunea acestei sume, este să joc la loto. Drept pentru care m-am împrumutat de la mama 20 de lei și m-am dus la primul loto care mi-a ieșit în drum. În timp ce scriam biletele de loto mă mânca atât de rău în palmă, încât a trebuit să mă scarpin cu fermoarul poșetei pe care o am de la o soră a mamei. Și cred că vă închipuiți cu ce emoție vertiginoasă am început să aștept rezultatul tragerilor.A doua zi tot pe la 12 dimineața, când m-am deșteptat din primul somn, văd că începe și palma dreaptă, în afară de linia inteligenței pe care, la această mână n-o posed având-o absentă din naștere. Mama auzind de acest fenomen nou care mi s-a produs, s-a făcut albă la față și mi-a spus:” Dezido, mamă! Te-a văzut norocul orb și deci îți mai dau o sută de lei să-i joci.” Așa că în 10 minute eram înapoi acasă cu buletinele în mână. Deodată simt că începe să mă mănânce tot organsmul și mai ales coloana vertebrală din spate. Neputând ajunge la locul cu pricina, am chemat-o pe mama din grădină, să mă scarpine dânsa. Auzind una ca asta mama, a tăbărât pe mine. ”Trebuie să fii nebună, Dezido mamă! Cum o să-ți scarpin eu norocul de pe corp, tocmai acum când s-a apropiat de tine? Fii fată cultă, ce dracu, și rabdă că ne umplem de bani!” Am început să rabd. Și chiar dacă aș fi vrut să mă scarpin tot n-aș fi putut fiindcă mâinile nu-mi ajungeau până la spate și nici spatele până la mâini.
Calvarul ăsta a durat până vineri seara când am primit prima lovitură de grație: nu mi-a ieșit nici un număr la loto. Am fost atât de distrusă că n-am avut nici măcar puterea să spun cuiva. Ce-am pățit eu, nici Fosocle, nici Moliert, nici Amlet n-au avut habar. Azi m-am mai întremat puțin datorită unei găini care cânta cocoșește și pe care mama a tăit-o zicând că e semn rău. M-am întreținut și eu puțin din conținutul ei-cu pilaf și supă.
În ceea ce privește finalul acestui deznodământ fatal aflați că alaltăieri, un văr de-al mamei, care este veterinar și licențiat în vaci, observând că mă scărpinam foarte insistent, pe unde îmi era posibil, mi-a făcut o mică consultație, constatând de la prima vedere că mâncărimea nu este nici pe departe un fenomen ceresc ci-ținete bine-un caz de râie porcină. N-aș fi putut să iau acest flagel decât numai prin telefon de la o femeie din Pitești cu care am vorbit și care – acum îmi dau seama – se scărpina și cu limba de receptor în timpul conversației cu mine.
Văleleu!( începe să se scarpine) Îmi pare rău că trebuie să vă las. Mă duc la mine-n cameră ca să mă scarpin puțin mai complet că nu mai pot. Vă sărut dulce că nu mai pot de mâncărime.
IOESSA-DIN ”Dialogurile curtezanelor”- Luciano din Samosata
Faci pe nebunul cu mine, Lysias? Bine-mi șade că nu ți-am cerut niciodată bani, nici nu te-am ținut afară!Când ai venit la mine nu ți-am spus: E altul înăuntru! Credeam în jurămintele tale și de aceea, legându-mă de tine, eram cuminte ca o Penelopă. Numai că tu, de cum ți-ai dat seama că mă ai în mână, pentru că mă topesc după tine(...) ai sărutat-o de cinci ori pe Kymbalion. Te-njoseai singur sărutând o asemenea femeie. De ce faci asta? Ce rău ți-am făcut? Cu ce te-am supărat? M-am uitat la altul? Nu trăiesc numai pentru tine?
Nu e mare ispravă Lysias să chinui o biată femeie care și-a pierdut mințile după tine.
Există însă zeea Adrasteia și ea vede toate astea. Poate că și tu o să suferi odată, dac-o s-auzi c-am murit punându-mi lațul de gât. Sau că m-am aruncat cu capul în jos într-o fântână. O să găsesc eu o cale să mă omor, ca să nu-ți mai fie urât să mă vezi!
Atunci poți să te-mpăunezi c-ai săvârșit o mare și strălucită faptă de vitejie. De ce mă privești pieziși și scrâșnești din dinți? Dacă-mi găsești vreo vină spune-o. Ce faci? Pleci și mă lași fără nici un răspuns?
Ce cruzime! Să rămână nesimțitor la lacrimile mele!E piatră, nu om. L-am iubit prea mult și i-am arătat-o. Nu trebuia să fiu așa geloasă.
Nu mai plânge amărât-o! Știu ce-am să fac! Când mai vine pe la mine am să-i închid ușa-n nas de vreo două ori. Să-l vezi atunci cum se aprinde și-și pierde mințile de-a binelea. Focul cel mai puternic e intreținut de gelozie și cred că dețin și cremenea potrivită pentru a provoca o vâlvătaie puternică: Georgias. Apollo l-a înzestrat cu un trup ... Cred că-i va fi de ajuns o privire și va înțelege ce vreau de la el. Hetaira Chrysis dă mâine un bal. Mă duc să o conving să-l invite și pe Georgias.Ține-te bine dragul meu Lysias! Zeiță Eris am să-ți aduc ofrandă o iadă grasă pentru ideea bună ce mi-ai dat-o
ERIS-ZEIȚA DISCORDIEI
-intră și privește spre public mirată-
Păi ce faceți? Nu vă speriați când intru? Nu spuneți rugăciuni de înduplecare? Tare ciudat! (privește în jur) A,aaaa, gata, m-am dumirit! Voi sunteți creștini! Uitasem unde mă aflu! Voi sunteți poporul ăla care are un singur zeu! Ce sărăcie lucie e pe aici! Auzi tu un singur zeu! Săracul de el, cred că e frânt de oboseală!
Ar fi totuși politicos să mă prezint.Eris-zeița discordiei. Vin din Olimp, țara zeilor grecești. Toți sunt supărați pe mine și mă acuză că eu aș fi dus la izbucnirea războiului Troiei. Să fim sinceri: cine a început primul? Eu sau ei?Care ei? Zeii firește. Primul care a vârât zâzanie a fost Momo. Ăla căruia totul îi pute și care trăiește doar ca să-i critice pe ceilalți. El a fost cel care i-a spus lui Zeus să nu mă invite la nunta lui Peleu cu Thetis.
Cât de nesuferiți sunt zeii ăștia! Ori de câte ori mă văd pe stradă se prefac că nu mă văd .Da știu să mă implore când au nevoie de mine: ”Eris, comoara noastră, provoacă-i pe traci, aroganța lor a ajuns de nesuportat! Eris, Hades protestează că în Infern nu mai ajunge nimeni!” Și eu ca o proastă mă străduiesc din răsputeri să provoc vrajbe la hotare între niște bieți oameni care poate n-au chef să se răfuiască. Da când e rost de distracție, de băut și de mâncat pe săturate toți sar cu gura: Cine?Eris Discordia? Pentru nimic în lume! N-am și eu dreptul la puțină distracție?
Răspunderea acestui război o poartă Gea. Am prins-o într-o zi când îi zicea lui Zeus: ”Fă ceva că nu mă mai descurc cu muritorii ăștia! Moirele mi-au spus că sunt deja 5 milioane. Inventează ceva ca să se mai împuțineze. Așa că Zeus o plăsmui pe Elena.
Acuma, fie vorba între noi nu trebuia să se mai nască încă o ....femeie (vrea să zică curvă) pentru a dezlănțui un război. Nu sunt destule pe pământ sau în Olimp? Era musai să se inventeze una în plus?
Stai puțin, mi se pare mie sau și pe voi v-a procopsit zeul vostru cu o ...Elenă? Săracii de voi! Credeți-mă pe mine astea fac prăpăd! Trebuie să scăpați cât mai repede de ea! Am niște idei fantastice. Da să știți că vă costă vreo 3 ospețe. Ce ziceți? Ce fețe aveți! Hai că vă las timp de gândire. Mă duc. Dacă simt miros de fripturică mă întorc cu planul de acțiune.
Așa s-a născut ...Dumnezeu
-adaptare Muștele_Jean Paul Sartre-
PERSONAJE:
CRAINICUL 1
CRAINICUL II
ELECTRA
CLITEMNESTRA
FURIA I
FURIA II
FURIA III
CRAINICUL 1: Zeus, oare până când blestemul Casei Atrizilor, va mai conduce soarta cetății Micena? Întors victorios din războiul troian, Agamemnon este ucis de soția sa Clitemnestra. Inima acesteia aparține acum lui Egist. După ce și-a ucis soțul dat de zei, Clitemnestra a ținut-o în sărăcie pe fiica sa Electra.
ELECTRA: (vine cu o pungă de plastic din care incepe sa arunce diverse resturi alimentare si vorbește către cer) Lepădătură! Am venit și eu să-ți aduc ofrande, acum, când tot orașul e cufundat în rugăciune. Poftim: coji și toată cenușa din vatră. A, și niște ciozvârte de carne de care nici porcii n-au vrut să se-atingă.
CLITEMNESTRA: Electra, regele îți poruncește să te pregătești de ceremonie. Ai să-ți pui rochia neagră și giuvaierele. Ce e? Ce înseamnă privirea asta lăsată în jos?Uită-te la mine! Răspunde-mi odată!
ELECTRA: Aveți nevoie de o sclavă pentru a ada strălucire sărbătorii voastre?
CLITEMNESTRA: Lasă prostiile! Ești prințesă, Electra și poporul te așteaptă.
ELECTRA: Zău? Sunt prințesă? Și vă aduceți aminte de asta odată pe an. Halal prințesă care spală vasele și păzește porcii. Ca și anul trecut, Egist își va petrece brațul peste umerii mei, îmi va zâmbi lipindu-și obrazul de al meu și îmi va șopti la ureche cuvinte de amenințare?
CLITEMNESTRA: De tine depinde să nu mai fie așa.
ELECTRA: Da, dacă mă las molipsită de remușcările voastre și dacă implor iertarea zeilor pentru o crimă pe care n-am făptuit-o. Da, dacă sărut mâna lui Egist și îi spun, tată. Ptiu, are sânge închegat sub unghii.
CLITEMNESTRA: Taci! Oricine poate să mă scuipe în obraz, spunându-mi că sunt o ucigașă. Dar nimeni n-are dreptul să-mi judece remușcările. Îți spun cinstit: nu de moartea țapului ăla bătrân îmi pare rău! Când l-am văzut cum sângerează în baie, am cântat și am jucat de bucurie. Dar aveam un fiu, care trebuie să fie de vârsta ta acum...
ELECTRA: Dacă nu mă înșel aveai și o fiică. Ai făcut din ea spălătoreasă de vase. Dar greșeala asta nu prea te chinuie.
CLITEMNESTRA: Mă urăști. Ceea ce mă sperie cel mai mult este că-mi semeni: și eu am avut chipul ăsta ascuțit, sângele ăsta neliniștit.
ELECTRA: Nu vreau să semăn cu tine! Regina se distrează cu jocul nostru național: spovedania în public. Dar cei din Argos încep să se plictisească : fiecare știe pe de rost crimele celorlalți. Iar cele ale reginei nu mai distrează pe nimeni, ele sunt crimele oficiale.
CLITEMNESTRA: Celor tineri le este tare ușor să condamne, ei n-au avut timp să facă rău. Dar ai răbdare, într-o zi vei duce după tine o crimă de neiertat. Să vedem atunci ce se va alege de tânăra ta trufie.
ELECTRA: Mă urăști încă și mai mult pentru tinerețea mea.
CLITEMNESTRA: Pe mine însămi mă urăsc în tine, Electra.
ELECTRA: Iar eu te urăsc pe tine, chiar pe tine. Poți să-i spui regelui că voi veni la serbare. Pe curând, mă duc să mă gătesc.
CRAINICUL 2: Pe o înălțime deasupra orașului se află o peșteră. Se spune că dă în Iad și de aceea Marele Preot a pus să fie astupată cu o lespede. La fiecare aniversare se zice că morții noștrii se ridică din această peșteră și se răspândesc prin oraș. La mese li se pun tacâmuri, li se dau scaune iar oamenii se înghesuie ca să le facă loc la priveghi. A doua zi, la cântatul cocoșilor, ei se întorc din nou în pământ.
-în josul scenei apar și cele trei erinii dar cu spatele la public și se așează jos-
MULȚIMEA: Eletra!
CLITEMNESTRA: Electra, ce înseamnă veșmintele astea?
ELECTRA: Mi-am pus cea mai frumoasă rochie. Nu-i zi de sărbătoare astăzi?
CLITEMNESTRA: Vrei să-ți bați joc de morți? Trebuia să vii îmbrăcată în doliu.
ERINIA 1: Priviți-o în rochia ei albă pe nepoata lui Atreu. Nu ești decât ultimul vlăstar al unui neam blestemat!
ELECTRA: Este oare o nelegiuire să fii vesel?Râd pentru prima oară și tatăl meu Agamemnon se va bucura și el odată cu mine. Acum el râde-n mormânt vâzând că fiica lui după atâția ani de sclavie nu și-a pierdut mândria.
CRAII: Ba nu, minte, e nebună. Electra, te rugăm, pleacă! Altfel nelegiuirea ta va cădea asupra capetelor noastre.
ELECTRA: De ce vă temeți oare?Stați cu capul plecat, abia răsuflând. Morții se lipesc de voi și ați rămas stane de piatră, de frică să nu-i îmbrânciți la cea mai mică mișcare.
E vreme frumoasă. Dansez, uite dansez și nu simt decât adierea vântului prin păr. Unde sunt morții? Credeți că dansează cu mine în același ritm? Dansez pentru bucurie, pentru pacea oamenilor, dansez pentru fericire, pentru viață.
ERINIILE (o învăluie pe Clitemnestra): Dansează! Uită-te la ea cum dansează ușoară ca o flacără!Și morții tac!
CLITEMNESTRA: La naiba, îi închid eu gura puștoaicei ăsteia!
(o lovește cu o mingie neagră, Electra ia mingia, o privește pe Clitemnestra cu ură și iese)
CRAII: Din clipa în care libertatea a făcut explozie în inima unui om, zeii nu mai pot face nimic împotriva lui. Asta-i o treabă omenească și numai ceilalți oameni-numai ei- au căderea să-l lase în libertate sau să-l strângă de gât.
-scena se golește, rămân eriniile și Clitemnestra-
-dansul eriniilor-
ELECTRA: Lovește-l Oreste! Nu-i da răgaz să strige! Egist trebuie să moară! E drept să strivești un ticălos mârșav și să se termine astfel puterea lui asupra celor din Argos! Se clatină și e galben a față. Vai! Îngrozitor de urât e un om care moare. (Clitemnestra vrea să fugă) A, nu fugi coropișniță, ucigătoare de soți! Crezi că tu nu trebuie să plătești sângele vărsat?(cu ajutorul eriniilor e dusă în culise, apoi Electra revine)
Iată, vrăjmașii mei au murit. Ani de-a rândul m-am bucurat numai când mă gândeam la această moarte dar acum inima mi-e strânsă ca într-o menghină. Oare să mă fii mințit 15 ani? Nu, nu sunt o lașă.
ERINIA I: O, frumoasă floare a furiei!
ELECTRA: Vai mie!
ERINIA II: Răbdare, în curând ne vei cunoaște mușcăturile, te vom face să urli sub mângâierile noastre.
ERINIILE: Bâzzzzz, bâzzzz! Ești frumoasă Electra dar atingerile noastre te vor îmbătrâni.
ERINIA III: Ne vom lăsa pe inima ta putredă, ca muștele pe o felie de pâine.
ERINIILE: Noi vom fi noaptea, noaptea întunecoasă din sufletul tău.
ELECTRA(încercând să le dea la o parte): Soarele!
ERINIILE: Tu nu vei mai vedea niciodată soarele. Ne vom strânge grămadă între tine și el, ca un nor de lăcuste, și pretutindeni vei duce cu tine noaptea.
ELECTRA: Lăsați-mă!Nu mă mai chinuiți!
ERIMIILE: Electra tu ai nevoie de noi, tu ești copilul nostru! N-ai decât două trepte de coborât și va veni uitarea, uitarea în marele foc purificator al durerii.
ELECTRA: Oreste, hoțule! Aproape nimic nu era al meu, doar un pic de liniște și câteva visuri. Mi-ai luat totul. Erai fratele meu, trebuia să mă ocrotești. Dar tu m-ai cufundat în sânge. Toate muștele se țin după mine, inima mea e un stup îngrozitor!
ERINIILE: O mamă Noapte, mamă, ne-ai zămislit să-i pedepsim pe vii şi pe morţi, ascultă-ne glasul.
Sîngele mamei odată vărsat în pămînt nu e uşor, aiai, să-l întorci înapoi !
ELECTRA: Tăcere! Nu vreau să vă mai ascult. Nu-mi oferiți decât nefericire și silă. Ajutor Jupiter, rege al zeilor și al oamenilor, ocrotește-mă! Îți voi urma legea! Apără-mă de muște, de fratele meu, de mine însămi. Nu mă lăsa singură, îmi voi închina toată viața ispășirii. Mă căiesc,......Dumnezeule! Mă căiesc!
-muzică, eriniile se dezbracă de veșmântul negru-
ERINIILE: Vai, cer şi pămînt,
ce durere ne zbuciumă pieptul !
Vai, cum să-ndurăm asemenea soartă?
Răsuflările noastre împrăştie foc de mînie.
Auzi-ne, Noapte, mamă,
străvechile noastre cinstiri
ni le-au răpit nişte zei,
ne-au preschimbat în nimicuri.
Auzi-ne, Noapte, mamă!
-Apar toate personajele pe scenă îmbrăcate în alb, în timpul replicilor se vor juca cu o mingie albă-
CLITEMNESTRA: Vouă ce ascultați, vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi.
ELECTRA: Celui ce te lovește peste obraz, întoarcei și pe celălalt!
ERINIA I: Binecuvântați pe cei ce vă blestemă!
ERINIA II: Rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri!
TOȚI: FĂȚARNICE, SCOATE MAI ÎNTÂI BÂRNA DIN OCHIUL TĂU ȘI ATUNCI VEI VEDEA SĂ SCOȚI PAIUL DIN OCHII FRATELUI TĂU.
Sunt distrusă sufletește de nervi. Veți rămâne absolut electrocutați, când veți afla ce-am pățit.
Miercurea trecută, pe la 11 dimineața, când ne-am deșteptat m-a pocnit o mâncărime de piele chiar pe linia vieții, colț cu norocului, dar într-un mod atât de ocult- încât a trebuit să mă scarpin în palma stângă cu peria de sârmă. Fiind absolut sigură că, dacă te mănâncă palma stângă de dimineață, iei bani pe drum de seară, mi-am zis că singura posibilitate pentru a intra în posesiunea acestei sume, este să joc la loto. Drept pentru care m-am împrumutat de la mama 20 de lei și m-am dus la primul loto care mi-a ieșit în drum. În timp ce scriam biletele de loto mă mânca atât de rău în palmă, încât a trebuit să mă scarpin cu fermoarul poșetei pe care o am de la o soră a mamei. Și cred că vă închipuiți cu ce emoție vertiginoasă am început să aștept rezultatul tragerilor.A doua zi tot pe la 12 dimineața, când m-am deșteptat din primul somn, văd că începe și palma dreaptă, în afară de linia inteligenței pe care, la această mână n-o posed având-o absentă din naștere. Mama auzind de acest fenomen nou care mi s-a produs, s-a făcut albă la față și mi-a spus:” Dezido, mamă! Te-a văzut norocul orb și deci îți mai dau o sută de lei să-i joci.” Așa că în 10 minute eram înapoi acasă cu buletinele în mână. Deodată simt că începe să mă mănânce tot organsmul și mai ales coloana vertebrală din spate. Neputând ajunge la locul cu pricina, am chemat-o pe mama din grădină, să mă scarpine dânsa. Auzind una ca asta mama, a tăbărât pe mine. ”Trebuie să fii nebună, Dezido mamă! Cum o să-ți scarpin eu norocul de pe corp, tocmai acum când s-a apropiat de tine? Fii fată cultă, ce dracu, și rabdă că ne umplem de bani!” Am început să rabd. Și chiar dacă aș fi vrut să mă scarpin tot n-aș fi putut fiindcă mâinile nu-mi ajungeau până la spate și nici spatele până la mâini.
Calvarul ăsta a durat până vineri seara când am primit prima lovitură de grație: nu mi-a ieșit nici un număr la loto. Am fost atât de distrusă că n-am avut nici măcar puterea să spun cuiva. Ce-am pățit eu, nici Fosocle, nici Moliert, nici Amlet n-au avut habar. Azi m-am mai întremat puțin datorită unei găini care cânta cocoșește și pe care mama a tăit-o zicând că e semn rău. M-am întreținut și eu puțin din conținutul ei-cu pilaf și supă.
În ceea ce privește finalul acestui deznodământ fatal aflați că alaltăieri, un văr de-al mamei, care este veterinar și licențiat în vaci, observând că mă scărpinam foarte insistent, pe unde îmi era posibil, mi-a făcut o mică consultație, constatând de la prima vedere că mâncărimea nu este nici pe departe un fenomen ceresc ci-ținete bine-un caz de râie porcină. N-aș fi putut să iau acest flagel decât numai prin telefon de la o femeie din Pitești cu care am vorbit și care – acum îmi dau seama – se scărpina și cu limba de receptor în timpul conversației cu mine.
Văleleu!( începe să se scarpine) Îmi pare rău că trebuie să vă las. Mă duc la mine-n cameră ca să mă scarpin puțin mai complet că nu mai pot. Vă sărut dulce că nu mai pot de mâncărime.
IOESSA-DIN ”Dialogurile curtezanelor”- Luciano din Samosata
Faci pe nebunul cu mine, Lysias? Bine-mi șade că nu ți-am cerut niciodată bani, nici nu te-am ținut afară!Când ai venit la mine nu ți-am spus: E altul înăuntru! Credeam în jurămintele tale și de aceea, legându-mă de tine, eram cuminte ca o Penelopă. Numai că tu, de cum ți-ai dat seama că mă ai în mână, pentru că mă topesc după tine(...) ai sărutat-o de cinci ori pe Kymbalion. Te-njoseai singur sărutând o asemenea femeie. De ce faci asta? Ce rău ți-am făcut? Cu ce te-am supărat? M-am uitat la altul? Nu trăiesc numai pentru tine?
Nu e mare ispravă Lysias să chinui o biată femeie care și-a pierdut mințile după tine.
Există însă zeea Adrasteia și ea vede toate astea. Poate că și tu o să suferi odată, dac-o s-auzi c-am murit punându-mi lațul de gât. Sau că m-am aruncat cu capul în jos într-o fântână. O să găsesc eu o cale să mă omor, ca să nu-ți mai fie urât să mă vezi!
Atunci poți să te-mpăunezi c-ai săvârșit o mare și strălucită faptă de vitejie. De ce mă privești pieziși și scrâșnești din dinți? Dacă-mi găsești vreo vină spune-o. Ce faci? Pleci și mă lași fără nici un răspuns?
Ce cruzime! Să rămână nesimțitor la lacrimile mele!E piatră, nu om. L-am iubit prea mult și i-am arătat-o. Nu trebuia să fiu așa geloasă.
Nu mai plânge amărât-o! Știu ce-am să fac! Când mai vine pe la mine am să-i închid ușa-n nas de vreo două ori. Să-l vezi atunci cum se aprinde și-și pierde mințile de-a binelea. Focul cel mai puternic e intreținut de gelozie și cred că dețin și cremenea potrivită pentru a provoca o vâlvătaie puternică: Georgias. Apollo l-a înzestrat cu un trup ... Cred că-i va fi de ajuns o privire și va înțelege ce vreau de la el. Hetaira Chrysis dă mâine un bal. Mă duc să o conving să-l invite și pe Georgias.Ține-te bine dragul meu Lysias! Zeiță Eris am să-ți aduc ofrandă o iadă grasă pentru ideea bună ce mi-ai dat-o
ERIS-ZEIȚA DISCORDIEI
-intră și privește spre public mirată-
Păi ce faceți? Nu vă speriați când intru? Nu spuneți rugăciuni de înduplecare? Tare ciudat! (privește în jur) A,aaaa, gata, m-am dumirit! Voi sunteți creștini! Uitasem unde mă aflu! Voi sunteți poporul ăla care are un singur zeu! Ce sărăcie lucie e pe aici! Auzi tu un singur zeu! Săracul de el, cred că e frânt de oboseală!
Ar fi totuși politicos să mă prezint.Eris-zeița discordiei. Vin din Olimp, țara zeilor grecești. Toți sunt supărați pe mine și mă acuză că eu aș fi dus la izbucnirea războiului Troiei. Să fim sinceri: cine a început primul? Eu sau ei?Care ei? Zeii firește. Primul care a vârât zâzanie a fost Momo. Ăla căruia totul îi pute și care trăiește doar ca să-i critice pe ceilalți. El a fost cel care i-a spus lui Zeus să nu mă invite la nunta lui Peleu cu Thetis.
Cât de nesuferiți sunt zeii ăștia! Ori de câte ori mă văd pe stradă se prefac că nu mă văd .Da știu să mă implore când au nevoie de mine: ”Eris, comoara noastră, provoacă-i pe traci, aroganța lor a ajuns de nesuportat! Eris, Hades protestează că în Infern nu mai ajunge nimeni!” Și eu ca o proastă mă străduiesc din răsputeri să provoc vrajbe la hotare între niște bieți oameni care poate n-au chef să se răfuiască. Da când e rost de distracție, de băut și de mâncat pe săturate toți sar cu gura: Cine?Eris Discordia? Pentru nimic în lume! N-am și eu dreptul la puțină distracție?
Răspunderea acestui război o poartă Gea. Am prins-o într-o zi când îi zicea lui Zeus: ”Fă ceva că nu mă mai descurc cu muritorii ăștia! Moirele mi-au spus că sunt deja 5 milioane. Inventează ceva ca să se mai împuțineze. Așa că Zeus o plăsmui pe Elena.
Acuma, fie vorba între noi nu trebuia să se mai nască încă o ....femeie (vrea să zică curvă) pentru a dezlănțui un război. Nu sunt destule pe pământ sau în Olimp? Era musai să se inventeze una în plus?
Stai puțin, mi se pare mie sau și pe voi v-a procopsit zeul vostru cu o ...Elenă? Săracii de voi! Credeți-mă pe mine astea fac prăpăd! Trebuie să scăpați cât mai repede de ea! Am niște idei fantastice. Da să știți că vă costă vreo 3 ospețe. Ce ziceți? Ce fețe aveți! Hai că vă las timp de gândire. Mă duc. Dacă simt miros de fripturică mă întorc cu planul de acțiune.
Așa s-a născut ...Dumnezeu
-adaptare Muștele_Jean Paul Sartre-
PERSONAJE:
CRAINICUL 1
CRAINICUL II
ELECTRA
CLITEMNESTRA
FURIA I
FURIA II
FURIA III
CRAINICUL 1: Zeus, oare până când blestemul Casei Atrizilor, va mai conduce soarta cetății Micena? Întors victorios din războiul troian, Agamemnon este ucis de soția sa Clitemnestra. Inima acesteia aparține acum lui Egist. După ce și-a ucis soțul dat de zei, Clitemnestra a ținut-o în sărăcie pe fiica sa Electra.
ELECTRA: (vine cu o pungă de plastic din care incepe sa arunce diverse resturi alimentare si vorbește către cer) Lepădătură! Am venit și eu să-ți aduc ofrande, acum, când tot orașul e cufundat în rugăciune. Poftim: coji și toată cenușa din vatră. A, și niște ciozvârte de carne de care nici porcii n-au vrut să se-atingă.
CLITEMNESTRA: Electra, regele îți poruncește să te pregătești de ceremonie. Ai să-ți pui rochia neagră și giuvaierele. Ce e? Ce înseamnă privirea asta lăsată în jos?Uită-te la mine! Răspunde-mi odată!
ELECTRA: Aveți nevoie de o sclavă pentru a ada strălucire sărbătorii voastre?
CLITEMNESTRA: Lasă prostiile! Ești prințesă, Electra și poporul te așteaptă.
ELECTRA: Zău? Sunt prințesă? Și vă aduceți aminte de asta odată pe an. Halal prințesă care spală vasele și păzește porcii. Ca și anul trecut, Egist își va petrece brațul peste umerii mei, îmi va zâmbi lipindu-și obrazul de al meu și îmi va șopti la ureche cuvinte de amenințare?
CLITEMNESTRA: De tine depinde să nu mai fie așa.
ELECTRA: Da, dacă mă las molipsită de remușcările voastre și dacă implor iertarea zeilor pentru o crimă pe care n-am făptuit-o. Da, dacă sărut mâna lui Egist și îi spun, tată. Ptiu, are sânge închegat sub unghii.
CLITEMNESTRA: Taci! Oricine poate să mă scuipe în obraz, spunându-mi că sunt o ucigașă. Dar nimeni n-are dreptul să-mi judece remușcările. Îți spun cinstit: nu de moartea țapului ăla bătrân îmi pare rău! Când l-am văzut cum sângerează în baie, am cântat și am jucat de bucurie. Dar aveam un fiu, care trebuie să fie de vârsta ta acum...
ELECTRA: Dacă nu mă înșel aveai și o fiică. Ai făcut din ea spălătoreasă de vase. Dar greșeala asta nu prea te chinuie.
CLITEMNESTRA: Mă urăști. Ceea ce mă sperie cel mai mult este că-mi semeni: și eu am avut chipul ăsta ascuțit, sângele ăsta neliniștit.
ELECTRA: Nu vreau să semăn cu tine! Regina se distrează cu jocul nostru național: spovedania în public. Dar cei din Argos încep să se plictisească : fiecare știe pe de rost crimele celorlalți. Iar cele ale reginei nu mai distrează pe nimeni, ele sunt crimele oficiale.
CLITEMNESTRA: Celor tineri le este tare ușor să condamne, ei n-au avut timp să facă rău. Dar ai răbdare, într-o zi vei duce după tine o crimă de neiertat. Să vedem atunci ce se va alege de tânăra ta trufie.
ELECTRA: Mă urăști încă și mai mult pentru tinerețea mea.
CLITEMNESTRA: Pe mine însămi mă urăsc în tine, Electra.
ELECTRA: Iar eu te urăsc pe tine, chiar pe tine. Poți să-i spui regelui că voi veni la serbare. Pe curând, mă duc să mă gătesc.
CRAINICUL 2: Pe o înălțime deasupra orașului se află o peșteră. Se spune că dă în Iad și de aceea Marele Preot a pus să fie astupată cu o lespede. La fiecare aniversare se zice că morții noștrii se ridică din această peșteră și se răspândesc prin oraș. La mese li se pun tacâmuri, li se dau scaune iar oamenii se înghesuie ca să le facă loc la priveghi. A doua zi, la cântatul cocoșilor, ei se întorc din nou în pământ.
-în josul scenei apar și cele trei erinii dar cu spatele la public și se așează jos-
MULȚIMEA: Eletra!
CLITEMNESTRA: Electra, ce înseamnă veșmintele astea?
ELECTRA: Mi-am pus cea mai frumoasă rochie. Nu-i zi de sărbătoare astăzi?
CLITEMNESTRA: Vrei să-ți bați joc de morți? Trebuia să vii îmbrăcată în doliu.
ERINIA 1: Priviți-o în rochia ei albă pe nepoata lui Atreu. Nu ești decât ultimul vlăstar al unui neam blestemat!
ELECTRA: Este oare o nelegiuire să fii vesel?Râd pentru prima oară și tatăl meu Agamemnon se va bucura și el odată cu mine. Acum el râde-n mormânt vâzând că fiica lui după atâția ani de sclavie nu și-a pierdut mândria.
CRAII: Ba nu, minte, e nebună. Electra, te rugăm, pleacă! Altfel nelegiuirea ta va cădea asupra capetelor noastre.
ELECTRA: De ce vă temeți oare?Stați cu capul plecat, abia răsuflând. Morții se lipesc de voi și ați rămas stane de piatră, de frică să nu-i îmbrânciți la cea mai mică mișcare.
E vreme frumoasă. Dansez, uite dansez și nu simt decât adierea vântului prin păr. Unde sunt morții? Credeți că dansează cu mine în același ritm? Dansez pentru bucurie, pentru pacea oamenilor, dansez pentru fericire, pentru viață.
ERINIILE (o învăluie pe Clitemnestra): Dansează! Uită-te la ea cum dansează ușoară ca o flacără!Și morții tac!
CLITEMNESTRA: La naiba, îi închid eu gura puștoaicei ăsteia!
(o lovește cu o mingie neagră, Electra ia mingia, o privește pe Clitemnestra cu ură și iese)
CRAII: Din clipa în care libertatea a făcut explozie în inima unui om, zeii nu mai pot face nimic împotriva lui. Asta-i o treabă omenească și numai ceilalți oameni-numai ei- au căderea să-l lase în libertate sau să-l strângă de gât.
-scena se golește, rămân eriniile și Clitemnestra-
-dansul eriniilor-
ELECTRA: Lovește-l Oreste! Nu-i da răgaz să strige! Egist trebuie să moară! E drept să strivești un ticălos mârșav și să se termine astfel puterea lui asupra celor din Argos! Se clatină și e galben a față. Vai! Îngrozitor de urât e un om care moare. (Clitemnestra vrea să fugă) A, nu fugi coropișniță, ucigătoare de soți! Crezi că tu nu trebuie să plătești sângele vărsat?(cu ajutorul eriniilor e dusă în culise, apoi Electra revine)
Iată, vrăjmașii mei au murit. Ani de-a rândul m-am bucurat numai când mă gândeam la această moarte dar acum inima mi-e strânsă ca într-o menghină. Oare să mă fii mințit 15 ani? Nu, nu sunt o lașă.
ERINIA I: O, frumoasă floare a furiei!
ELECTRA: Vai mie!
ERINIA II: Răbdare, în curând ne vei cunoaște mușcăturile, te vom face să urli sub mângâierile noastre.
ERINIILE: Bâzzzzz, bâzzzz! Ești frumoasă Electra dar atingerile noastre te vor îmbătrâni.
ERINIA III: Ne vom lăsa pe inima ta putredă, ca muștele pe o felie de pâine.
ERINIILE: Noi vom fi noaptea, noaptea întunecoasă din sufletul tău.
ELECTRA(încercând să le dea la o parte): Soarele!
ERINIILE: Tu nu vei mai vedea niciodată soarele. Ne vom strânge grămadă între tine și el, ca un nor de lăcuste, și pretutindeni vei duce cu tine noaptea.
ELECTRA: Lăsați-mă!Nu mă mai chinuiți!
ERIMIILE: Electra tu ai nevoie de noi, tu ești copilul nostru! N-ai decât două trepte de coborât și va veni uitarea, uitarea în marele foc purificator al durerii.
ELECTRA: Oreste, hoțule! Aproape nimic nu era al meu, doar un pic de liniște și câteva visuri. Mi-ai luat totul. Erai fratele meu, trebuia să mă ocrotești. Dar tu m-ai cufundat în sânge. Toate muștele se țin după mine, inima mea e un stup îngrozitor!
ERINIILE: O mamă Noapte, mamă, ne-ai zămislit să-i pedepsim pe vii şi pe morţi, ascultă-ne glasul.
Sîngele mamei odată vărsat în pămînt nu e uşor, aiai, să-l întorci înapoi !
ELECTRA: Tăcere! Nu vreau să vă mai ascult. Nu-mi oferiți decât nefericire și silă. Ajutor Jupiter, rege al zeilor și al oamenilor, ocrotește-mă! Îți voi urma legea! Apără-mă de muște, de fratele meu, de mine însămi. Nu mă lăsa singură, îmi voi închina toată viața ispășirii. Mă căiesc,......Dumnezeule! Mă căiesc!
-muzică, eriniile se dezbracă de veșmântul negru-
ERINIILE: Vai, cer şi pămînt,
ce durere ne zbuciumă pieptul !
Vai, cum să-ndurăm asemenea soartă?
Răsuflările noastre împrăştie foc de mînie.
Auzi-ne, Noapte, mamă,
străvechile noastre cinstiri
ni le-au răpit nişte zei,
ne-au preschimbat în nimicuri.
Auzi-ne, Noapte, mamă!
-Apar toate personajele pe scenă îmbrăcate în alb, în timpul replicilor se vor juca cu o mingie albă-
CLITEMNESTRA: Vouă ce ascultați, vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi.
ELECTRA: Celui ce te lovește peste obraz, întoarcei și pe celălalt!
ERINIA I: Binecuvântați pe cei ce vă blestemă!
ERINIA II: Rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri!
TOȚI: FĂȚARNICE, SCOATE MAI ÎNTÂI BÂRNA DIN OCHIUL TĂU ȘI ATUNCI VEI VEDEA SĂ SCOȚI PAIUL DIN OCHII FRATELUI TĂU.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
