sâmbătă, 17 noiembrie 2012

POVESTEA OAMENILOR DE ZAPADĂ


 

POVESTEA OAMENILOR DE ZAPADA

 

PERSONAJE:

 

MIHAI

BIANCA

MAMA

FROSTY

FROSTYNA-Sara

VÂNTUL 1- Alex

VÂNTUL 2-GĂBIȚA

COPILUL -Iusti

CRĂIASA ZĂPEZII

(din culise)

 

MIHAI: Da nu e vina mea! Ea a spart cana!

MAMA: Da, dar tu i-ai pus piedică. Sunteți vinovați amândoi!Așa că sunteți pedepsiți să refaceți poteca spre poartă. Uite, folosiți lopețile astea.

BIANCA: Mamă, eu sunt prea mică să țin o lopată!

MAMA: Nu mai spune! Da să faci prostii prin casă ai forță! Lasă smiorcăiala și treci la treabă!În ultima vreme ai cam profitat de statutul de soră mai mică!

MIHAI: Păi da, și când îți spun eu nu mă crezi. Întotdeauna îi ții partea.

MAMA: Tu să taci! Mă duc în casă să pregătesc cina, până terminați voi va fi gata.

BIANCA: Vezi ce-ai făcut!Tu si glumele tale proaste!

MIHAI: Mucioaso!Apucă-te de treabă.

BIANCA: Și tu ce vei face?

MIHAI: Având în vedere că eu sunt fratele mai mare, voi fi șeful de echipă. Uite, începe de acolo.

-fata incepe să dea zapada imaginară-

BIANCA: Nu ai de gând să mă ajuți și tu?

MIHAI: Șeful gândește nu muncește. Hai mai repede că mi-au cam înghețat picioarele.

BIANCA: Dacă ”șeful” ar vrea să mă ajute am termina treaba mai repede și am avea și timp să ne jucăm.

MIHAI: Să zicem că ai dreptate. (ia lopata și începe să dea și el)

BIANCA: GATA!Hai să ne jucăm puțin până nu ne cheamă mama în casă.

MIHAI: Bine. Eu propun să ne dăm cu sania.

BIANCA: Ce șmecher ești! Să mă pui ca și ieri să te trag o oră și când să-mi vină și mie rândul ne cheamă mama la lecții. Nu merci.

MIHAI: Atunci ce propui să facem?

BIANCA: Să construim un om de zăpadă!

--formarea bulgărilor-

-bate vântul, timp în care apare pe scenă Frosty-

BIANCA: Ce vânt s-a pornit. Mi-au înghețat mâinile de tot.

MIHAI: OK, acum să-i așezăm și pălăria asta pe care am găsit-o în pod.Și coceanul ăsta îi va servi drept pipă.

BIANCA: O femeie nu fumează pipă.

MIHAI: Cine a zis că e femeie

BIANCA:Eu.(scoate pipa)

MIHAI: Pălăria de ce o lași? Ce femeile poartă pălărie?

 FROSTY: Pe mine nu mă întrebați ce aș vrea să fiu?

 MIHAI: Nu se poate!Bianca tu ai auzit ?Omul de zăpadă vorbește!

 BIANCA: Da.

MIHAI: Înseamnă că n-am halucinații. Și totuși e ciudat

 FROSTY: De ce? În poveștile pe care le citiți nu se întâmplă lucruri ciudate?

 BIANCA: Ba da.

 MIHAI: Îmi dați voie să vă pun o întrebare ?

 FROSTY: Curaj flăcăule!

 MIHAI: Puteți să-mi spuneți ce sunteți?

 FROSTY: Băiat.

 MIHAI: Vezi, ți-am spus eu. Spuneți-i și puștoaicei că nu există oameni de zăpadă fetățe.

 FROSTY:Asta n-aș putea spune. Eu m-am născut acum cinci minute. Nu știu prea multe despre lumea asta.

 BIANCA: Hai să-l botezăm!

 MIHAI: Bună idee. În lumea orice lucru poartă un nume. Da cum să-l cheme?

 FROSTY: Frosty

 MIHAI: Nu-i o idee rea.

 MAMA: Copiii, ați terminat? Ia uite ce harnici ați fost! Ați avut timp să faceți și un om de zăpadă?

 BIANCA: Mamă, omul ăsta poate vorbi.

 MAMA: Mihai, iar ai lăsa-o pe surioara ta să mănânce zapadă? Nu știi că nu-i face bine?

 MIHAI (îi dă un ghiont surorii sale): De ce ne dai de gol? Un om matur nu mai crede în povești!

 MAMA: Hai, intrați în casă! Vântul bate destul de tare. Să nu-mi răciți că vă mănânc!

 -se lasă seara-

 FROSTY: - Ce noapte frumoasă!.Copacii par îmbrăcaţi în vată de zahăr! Bianca și Mihai sunt acum la culcare. Acum sunt singur.

VÂNTUL1: -Nuuu, nuuu eşşşti sssinguuur! Pe uuunde am trecuuut, am văzuuut...muuulţi oameni de zăpadă...

 FROSTY: Cine ești tu?

 VÂNTUL: - Suuunt chiar vântuuul!

FROSTY: -Unde sunt alţi oameni de zapadă?

 VÂNTUL 1: Chiar lângă Paaarc,nuuumai la doua cassse distanţă...E o fetiiiţă de zăpadă...

 FROSTY:O fetiță de zăpadă! Ce bine-ar fi să o cunosc! Poate așa aș face rost de o surioară cu care mă voi juca. Din păcate, n-am cum să ajung la ea.

VÂNTUL1: Te ajuuut eu.Şooopteşşşte ce-ai vrea sssa-i ssspu..

 FROSTY: Am 1 înălțime și nu iubesc deloc căldura. Vrei să fii prietena mea?Ba nu! Vântule, nu, stai, nu asta vroiam! Ce rapid mai e! Ce mă fac?Dacă fetița de zăpadă se va supăra?

 -apare Vântul_

 FROSTY 2: Ai și venit?Ce-a spus, vântule?

 VÂNTUL 2: A râs..A spus ca vrea să te vadă.

 FROSTY: Ce fericire! O să am și eu cu cine să mă joc! Ba nu. Asta e imposibil!

 VÂNTUL 2: De ce?

 FROSTY: Pentru că eu n-am picioare.

 VÂNTUL 2: Nuuu e chiar IMPOSIBIL. Îți voi face o fotografie.

FROSTY: Ei, ce-a zis?!

 VÂNTUL 2: A spus ca esti simpatic.

 FROSTY: Cum?!

 VÂNTUL 1: S-a emotionat foarte tare.

 FROSTY:Şi pe ea...pe ea n-ai ,,fotografiat-o''?

 VÂNTUL 1:Ba daaa....Dar pe furiş.

 Ia priveşte aici!

 FROSTY:Nu văd nimic!

 VÂNTUL 1:Priveşte printre fulgii de zapadă.

 FROSTY: Vreau s-o văd, zise el.Te rog, poti face asta pentru mine? Pentru noi?

 (Vântul nu răspunde)

 FROSTY: Te implor!Aş da orice să mă joc cu ea

VÂNTUL 2: Bine!

 -este adusă Frostyna, aceștia se ating și apoi ea se prăbușește răpusă de vânt-

 FROSTY:Ce s-a întâmplat? Ce are?

 VÂNTUL 1: Îmi pare rău! E vina mea. Am suflat prea puternic și s-a prefăcut într-un maldăr de zapadă.

 FROSTY: Și nu poți s-o refaci?

 VÂNTUL 2: Numai oamenii pot crea un om de zăpadă! A început să se lumineze, eu trebuie să plec!

 FROSTY: Și cu mine cum rămâne? Of, de ce oare nu mă pot mișca, mi-aș reface eu prietena. Așa....

 -se aud din casă voci de copil-

 MIHAI: Bianca, hai să ne jucăm cu zăpadă!

 BIANCA: Imediat, să-mi iau mânușile!

MIHAI: Ia uite! Frosty încă mai e aici!

 BIANCA:(râzând) Credeai că pleacă undeva? Oare de ce e așa gârbovit? Pare foarte trist.

 FROSTY: Sunt trist pentru că aseară vântul mi-a făcut cunoștiință cu o fetiță de zăpadă. A încercat chiar să mi-o aducă aici....Acum zace fără viață.

 BIANCA:Bietul Frosty!

MIHAI: Stai măi puțin! Ce atâtea tristețe?!Hai să-i reparăm noi prietena! FROSTY: Mulțumesc copii! Acum are cine să-mi țină de urât când voi veți merge la culcare. Bună, mă numesc Frosty. Pe tine cum te cheamă?

 -tăcere-

 FROSTYNA: Frostyna. Bună dimineața! Hai să ne jucăm împreună, vreți?

 MIHAI: Mănânci calule ovăz?

 -începe joaca-

 -la un moment dat copiii încep să se dezbrace-

 BIANCA: Da ce cald e! Așa dintr-o dată.

 MIHAI: Cu vremea asta nu mai stii niciodată cum să te-mbraci. Încălzirea globală își cere drepturile.

 BIANCA: Mihai, ia uită-te la cei doi. Iar s-au întristat.

 FROSTY: Dacă mai ține mult căldura, ne vom topi amândoi!

 BIANCA: Am o idee!Mihai hai până în casă!

 -se întorc cu multă gheață și două umbrele-

COPILUL : Ce faceți, de ce m-ați chemat?

 MIHAI: Trebuie să ne ajutați să salvăm oamenii de zăpadă.

 COPILUL : Omul ăsta e făcut de mine aseară. Cum a ajuns aici?Că doar nu v-ați apucat să furați oameni de zăpadă?

 BIANCA: În primul rând că e fată, și în al doilea rând că nu noi am furat-o ci Vântul ne-a adus-o.

 COPILUL: Și marmota învelea ciocolata în staniol! Ce vrăjeală are asta mică!

 MIHAI: Ați adus gheață?

 COPILUL : Da. Da ce faci cu ea?

 -Mihai pune gheața lângă oamenii de zăpadă-

 COPILUL : Ce vreme ciudată! Doamna de educatoare ne-a explicat  că de vină este subțierea stratului de ozon .

FROSTYNA: Noi nu știm ce e ăla strat de ozon. Dar te rugăm ajută-ne! Dacă mai stăm mult ne vom transforma în băltoacă.

 COPILUL: Din cauza oamenilor mari se întâmplă toate astea. Gunoaie aruncate aiurea, mașini cu sutele pe străzi. Lor puțin le pasă că în curând iarna nu vom mai putea să ne dăm cu sania. Ce-ar fi să organizăm o grevă!

 BIANCA ȘI MIHAI: Ce idee bună!

 COPILUL: Atunci să ne grăbim. Așa ne vor lua în seamă.

MIHAI: Bianca hai să facem niște pancarte.

 FROSTY ȘI FROSTYNA: Nu mai vrem căldură!

 -apare și Bianca și Mihai cu pancartele: ”Nu mai vrem să ne topim”, ”Zonă fără zăpadă”-

TOȚI: NU MAI VREM SĂ NE TOPIM!

-deodată începe să bată vântul-

 BIANCA: Băieți, nu vi se pare că s-a răcit deodată?

 MIHAI: Ba d.....

 CRĂIASA ZĂPEZII: Bună ziua copiii!

 COPILUL :Asta cine mai e?

 CRĂIASA ZĂPEZII: ..........Așa vorbești tu cu un om mare?

 COPILUL : Da și eu sunt Scufița Roșie!

BIANCA:Iertați-l vă rog, doamnă! E....

COPILUL: Chiar e Crăiasa Zăpezii.

 CRĂIASA ZĂPEZII: Am venit să vă ajut copii! Curajul vostru de a vă opune acțiunilor adulților m-a impresionat profund. Așa că am venit să vă ajut.

 FROSTY: Să trăiți Măria Voastră! Deja ne-ați ajutat. Vremea e minunată acum. O veți lăsa așa nu?

 CRĂIASA: Din păcate eu n-am o putere așa mare. Pământul a hotărât că oamenii au devenit prea răi. De-aia vremea e atât de schimbătoare.

 BIANCA: Dacă nu ne aduceți definitiv frigul, atunci cum ne veți ajuta?

 CRĂIASA: Frosty și Frostyna când va veni primăvara se vor topi oricum. De aceea vă propun să-i iau în Împărăția mea. Acolo e veșnic frig.

 BIANCA: Și noi cu cine ne mai jucăm?

 CRĂIASA: Cred că e timpul să vă gândiți în primul rând la binele prietenilor voștri.

MIHAI: Are dreptate! Crăiasă, dar dacă mâine noi vom face alți oameni de zăpadă, primăvara vor muri?

 CRĂIASA: Asta credeți voi, oamenii. De fapt atunci când se topesc oamenii de zăpadă călătoresc tot în lumea mea.

 COPILUL : Ce chestie! Dacă știam nu ne mai revoltam atâta!

 CRĂIASA: Nu! E bine că încercați să schimbați lumea! Și chiar vă rog ca în continuare să încercați să-i sensibilizați pe oamenii mari. Acum e timpul să plec.

-îmbrățișări cu Frosty și Frostyna-

 -apare vântul care îi ajută pe cei doi F să intre în culise-

MAMA: Copiii, haideți toți în casă. Cine vrea ciocolată caldă?

 TOȚI: NOI!!!!!!!!

marți, 13 noiembrie 2012

Continuare Păcală

Păcală- partea a II-a

PĂCALĂ: Cât e ceasul , Ursache?

URSUL: 12 NOAPTEA. Ce ciudat! E atâta lumină de parcă ne-am afla în miezul zilei.

PĂCALĂ: Am impresia că e o farfurie zburătoare.

URSUL: Eu n-am mai văzut farfurii care să zboare singure. Ia uite ce verde e, parcă ar fii mâncat spanac.Zmeu cu ochelari? Ce caricatură!

EXTRATERESTRUL: Zgri, bri, hri....stri, dri, pri....

URSUL: Zmeii ce limbă vorbesc Păcală?

PĂCALĂ: Nu înțeleg.

URSUL: Ăsta e un zmeu mut. Să nu știe el o limbă internațională. Da unde e paloșul?

PĂCALĂ: L-o  fi uitat acasă.

URSUL: Mie nu mi-e frică de zmei paralaei. Dacă-i fac un vânt cu laba dau cu el de pământ Pare blând.

EXTRATERESTRUL: Zmei buni......

URSUL: Ce-ai zis Păcală?

PĂCALĂ: Eu n-am zis nimic.

EXTRATERESTRUL: Zmei buni......

URSUL: Mi se pare că îngână ceva.

EXTRATERESTRUL: În-gâ-nă.

URSUL: Ai auzit Păcală?

PĂCALĂ: N-am auzit Ursache.

EXTRATERESTRUL: Ursache, ursache....

URSUL: Aoleu, pe mine mă strigă. Adică nu mă strigă, mă doare urechea. Am otită.

ETRATERESTRUL: Otită, otită...

PĂCALĂ: N-ai nimic Ursache. Ești sănătos tun.

EXTRATERESTRUL: TUN....tun...

URSUL: Păcală, cred că ființa asta verde vrea să tragă cu tunul în noi.

PĂCALĂ: Mai devreme spuneai că-i dai un brânci, că faci, că dregi.....

URSUL: Fără tun dragă, noi suntem pacifiști. Nu vreau să am de-a face cu jivine verzi.

PĂCALĂ: Zmeul ăsta e mai deștept ca tine. Tu ești în stare să construiești o navă cosmică?

URSUL: Nici n-am nevoie, eu m-am obișnuit aici pe Pământ. Cine știe ce puteri ascunse o avea zmeul în el?

EXTRATERESTRUL: Cine știe ce puteri ascunse o avea zmeul în el...

URSUL:L-ai auzit? S-a dat de gol.

PĂCALĂ: Calmează-te. Nu te-ai prins că ne învață limba?Vrea să comunice cu noi.

URSACHE: C e repede învață zmeii limbi străine! Eu cât m-am căznit să învăț cuvintele și obiceiurile oamenilor!

EXTRATERESTRUL: Eu înțelege toate limbile prin telepatie, adică prin undele transmise de creier. Eu nu mănâncă și consumă energie solară.

URSUL: Cum vine asta? Nu poți gusta nici mure?

EXTRATERESTRU: Mie nu-mi place mure.

URSUL: Ce păcat! E rău să fii extraterestru. Nu vrei să fii pământean să locuiești cu noi? Văd că mâncare nu ceri, de dormit, dormi?

EXTRATERESTRUL: Ce este acela ”dormit”?

-cei doi râd-

EXTRATERESTRUL: Eu nu a priceput ce ați spus.

PĂCALĂ: Am râs.Dacă nu știi să râzi te-nvățăm noi. Ce zici mergi cu noi mai departe să-l găsim pe zmeul fioros?

-Extraterestrul dă din cap afirmativ-

ZMEUL: Cine a îndrăznit să-mi calce moșia?

URSUL: Pe mine mă întrebi?

PĂCALĂ: Ăsta e un zmeu adevărat Ursache.

URSUL: Care...care moșie?

ZMEUL: Moșia lăsată prin testament de unchiul meu. N-ați văzut panoul ”Trecerea oprită”?

PĂCALĂ: Tu n-auzi ce te-ntreabă dumnealui?

URSUL: Eu ...Eu ...nu prea știu să citesc.

ZMEUL: Învață. Du-te la școală. Ai crescut așa mare și nu știi literele alfabetului?

EXTRATERESTRUL: Zgîîîîî.....zgăăăăă..

ZMEUL: C e bolborosești găgăuță?

PĂCALĂ: E un extraterestru. Fusese programat să distrugă totul în cale.

ZMEUL: Mă faci să râd.

PĂCALĂ: Încearcă să te-apropii de el.

ZMEUL: Oleu, ce s-a întâmplat? Văd stele verzi! Pe mine nu m-a biruit nimeni până acum. Cine vrea să se lupte cu mine?Ursache!

URSUL: Eu...Eu...nu mă bat cu nimeni, fiindcă nu e frumos.

ZMEUL: Da cine? Păcală?Am chef să trântesc ceva la pământ.

URSUL: Nene Extraterestrule, dă-i odată cu bomba în el.

-aruncă o bilă, Zmeul o prinde dar imediat o aruncă-

ZMEUL: Auuu... mi-am ars degetele. Era înroșită în foc.

PĂCALĂ: Pune-i cătușele.Să-l ducem la închisoare.

URSUL: Păi nu-i  tai capul? Prâslea din povești așa ar proceda.

PĂCALĂ: Acum suntem moderni, îl predăm justiției să-l judece. Hai să-l cărăm.

luni, 5 noiembrie 2012


PĂCALĂ SE INTOARCE

 

 

DISTRIBUTIE:

PACALA I,II- RĂZVAN, DIANA

URSUL I,II- BEATRICE

2 STRAJERI-ELIZA, DIANA

ALBASTRU IMPARAT-MANUEL

BALAURUL-CAPUL I,II,III- GEORGIANA, DAVID, CARMEN

EXTRATERESTRUL-ANTOANELA

 

 

STRAJERUL 1: Care esti acolo la poarta palatului?

PACALA I: Om bun venit de peste mari si tari.

STRAJERUL II: Și ce cauți aici?

PĂCALĂ: M-am cam rătăcit.

STRĂJERUL II: Să n-ai cumva gânduri ascunse!

PĂCALĂ: Nicidecum. Eu cutreier pământul în lung și-n lat și acu fiindcă afară e foarte frig aș vrea tare mult să mă lăsați în palat să mă adăpostesc.

STRĂJERUL I: Te lăsăm, da să știi că te paște o mare primejdie.

PĂCALĂ: Nu-mi pasă.

STRĂJERUL II: Împăratul Albastru e tare posomorât că fata sa nu se poate mărita.

PĂCALĂ: O iau eu de nevastă!

STRĂJERUL I: Stai liniștit că nu acesta-i baiul. Toți prinții și cavalerii care au pețit-o și-au dat duhul. Dacă vrei să fii cel cu numărul 100 n-ai decât!

STRĂJERUL II: Păcală, eu te-aș sfătui să aci cale întoarsă deși Împăratul Albastru mi-a poruncit să nu las nici un flăcău bun de însurătoare să plece până nu-și încearcă să rupă vraja care a cuprins-o pe fată.

PĂCALĂ: Și cum poate rupe vraja?

STRĂJERUL II: Dacă reușește să doarmă o noapte în camera Ursului și să se scoale dimineața teafăr și nevătămat.

 

PĂCALĂ: Voi fi cu mare atenție, străjerule. Acum du-mă la împăratul tău.

ÎMPĂRATUL ALBASTRU: Cine îmi deranjează somnul la ora asta?

STRĂJERUL II: Am dat de bucluc! Ia. Un nevoiaș, Măria Ta, cere ajutor.

ÎMPĂRATUL: Tânăr îi?

PĂCALĂ: Sunt Păcală, luminate.

ÎMPĂRATUL: Zii măi așa! Păi de când am auzit de tine trebuia să fi dat ortul popii de-acum un secol... Își acord o șansă Păcală: dacă reușești să stai la noapte cu Ursul de la palat, atunci îți voi da în căsătorie pe fata mea și un sfert din împărăție. Primești târgul Păcală?

STRĂJERUL II: Usul acela nu este unul normal. E cât un munte de gros și mănâncă în fiecare noapte câte un om. Împăratul îl ține în beciul său.

ÎMPĂRATUL: Străjer, du-l pe acest flăcău neînfricat în grota Ursului. Dar nu uita ca mâine dimineață să-i dai oasele afară, să nu se strice în palat.

PĂCALĂ: Împărate, aș avea o rugăminte...

ÎMPĂRATUL: Zii mai repede.

PĂCALĂ: Să-mi împrumuți până mâine în zori: o traistă cu plăcinte calde și alta cu așchii din lemn de brad, o traistă cu nuci și un ciocan și alta cu pietre, iar în a cincea traistă să-mi pui un brici de bărbierit, o oglindă, săpun și pămătuf pentru spumă.

ÎMPĂRATUL: Îndepliniți-i doleanțele!

 

TABLOUL II

 

PĂCALĂ: Scoală-te, scoală-te puturosule!

URSUL: Nu mă scol că mor de somn!(trage un răcnet dar Păcală nu se sperie)Ce faci? Nu te sperii? Toți ceilșalți de cum mă vedeau leșinau vitejește

PĂCALĂ: Am uitat! Când te-am văzut așa gros și mătăhălos mi-a pierit frica.

URSUL: Zău?

PĂCALĂ: Nu te mai mira fără rost. Ridică-te în picioare când îți intră un musafir în casă.

URSUL: Cine se încumetă să mă oblige?

PĂCALĂ: Politețea te obligă. Vrei să arăți că ești trăit pe sub pământ?

URSUL: Acesta e plin de tupeu! Hai să ne luăm la întrecere, să vedem cine biruie. Să ne batem în sulițe, în săbii sau la trântă?

 

PĂCALĂ: Nu vreau vărsare de sânge, fie el și de urs. Cu sabia poate orice netot să biruie.Ne vom duela în cuvinte. Să vedem care e cel mai iute la minte. Dar deșteaptă-te trântore! Ce, te culci odată cu găinile?

URSUL: Cu cine am onoarea?

PĂCALĂ: Numai un neisprăvit ca tine poate să nu știe. Să vedem dacă ghicești?

URSUL: Oi fi vreun prinț care pețește pe fata împăratului?

PĂCALĂ: Prinț cu traista la el?

URSUL: O să-ți fac de petrecanie!

PĂCALĂ: Măi ursulețu-le, vino-ți în fire! Mai întâi de toate când vorbești cu mine stai jos să nu obosești. În al doilea rând să știi că eu sunt un pic răcit așa că n-o să-ți priesc la stomac. Îți propun mai degrabă să guști niște plăcinte cu miere.

URSUL: Ohoo, ce mi-ar place!

PĂCALĂ: Nu ești în stare să mănânci niște plăcinte? Și mai îndrăznești să te iei la întrecere cu mine? Cred că nici nuci n-o să poți mânca.

URSUL: Toată traista cu nuci pe care o ai n-o să-mi ajungă nici pe o măsea.

PĂCALĂ: Mai mult lauda de tine. Pariez că nici nu poți să le spargi. (îi dă traista cu pietre)

URSUL: O să sparg nucile cu dinții, nu ca tine cu ciocanul.

PĂCALĂ: N-ai decât dacă te crezi forțos

URSUL: Naa, c-am rămas fără un dinte!

PĂCALĂ:Mai devreme ziceai că toate nucile mele nu-ți ajung nici pe o măsea, da văd că s-a întâmplat invers: toate măselele și toți dinții tăi nu ți-au ajuns nici pentru o singură nucă. Nu ești bun de nimic. Dacă trăiai în pădure mureai de foame, noroc cu Împăratul Albastru care se milostivește de tine și-ți aruncă niște resturi.

URSUL: Ce faci acolo?

PĂCALĂ: Mă fac frumos, Fata Împăratului s-ar înspăimânta dacă te-ar vedea cât ești de urât!

URSUL: Fata asta i-e tare dragă! Din gelozie i-am ucis toți pețitorii și tot de asta am să te ucid și pe tine.

PĂCALĂ: Mi-e nu-mi place fata împăratului! E prea scofâlcită și prea râzgâiată. Am venit să te ajut pe tine să o cucerești. Vezi ce chipeș m-am făcut?

URSUL: Bărbierește-mă și pe mine!

PĂCALĂ: Înduri tu atâta?

URSUL: Orice.

PĂCALĂ:Binee! Dar să nu te superi. Ai lațele pe tine d-un cot. Ține-te tare. (începe să-l lovească cu bâta)

 

URSUL:Ce faci?

PĂCALĂ:Ca la operație trebuie să stai nemișcat.

URSUL: Da la operație doctoru te-amoarte, ca să nu simți durerea.

PĂCALĂ: Nu dau în tine, dau în blana ta ca s-o înmoi, să se ia părul.

URSUL: Au! Moooor!

PĂCALĂ: Te rog să nu mai faci atâta gălăgie că-l scoli pe Împărat din somn. Am obosit. Ia acum batista asta și apără-mă de muște.

-se aude din culise vocea Împăratului-

ÎMPĂRATUL: Străjerule, dă oasele lui Păcală afară!

PĂCALĂ: Imediat!

URSUL: Liniște, că doarme domnul dumnealui!

STRĂJERUL I: Ia mâna de pe mine dihanie!

ÎMPĂRATUL: Ia uite! Doar tu îi mai speriai pe dușmani. Acu ai ajuns o pocitanie jigărită. Să piei din palat! În ceea ce te privește pe tine, Păcală, va trebui să-mi respect promisiunea. Trimite după fata mea!

PĂCALĂ: Luminate împărate, mă bucură cinstea și onoarea pe care mi-o faci dar mă consider nedemn de fiica și împărăția ta. Și-apoi eu am menirea să umblu prin lume, să mai scot și alți oameni din necazuri. Sunt sigur că vei găsi un ginere mai de preț ca mine.

ÎMPĂRATUL: Dacă asta ți-e voia! Trebuie să ai totuși vreo dorință pe care o pot îndeplini.

PĂCALĂ: Îmi îngădui să-ți cer Ursul acesta schimonosit.

ÎMPĂRATUL: Cu cea mai mare plăcere. Cum prinți nu mai are ocazia să mănânce...hrana ar fi prea costisitoare.

STRĂJERUL 1: La revedere!

URSUL II: Stăpâne, uite o luminiță!

PĂCALĂ II: Stai ușor. Nu te repezi ca mielul turbat în gura lupului.

URSUL II: Mi-e frig.

PĂCALĂ II: Trebuie să te călești un pic. Confrații tăi pe vremea asta hibernează în bârlog și rabdă de foame. Tu ai plăcinte, nuci...

URSUL II: A, nu. De plăcinte și nuci mi-e lehamite

PĂCALĂ II: Treaba ta. Da până străbatem noi pădurea asta neagră o să ți se lipească burta de spate

URSUL II: Mai bine, ca să nu ne plictisim ai născoci o poveste.

PĂCALĂ II: Mda, să mă gândesc! Era odată un balaur tare drăgălaș și cuminte.

 

URSUL II: De balauri cuminți și drăgălaș n-am prea auzit. Dar există balauri?

PĂCALĂ II: Pe mine mă întrebi? Tu ar trebui să știi. E jivină de-a ta.

URSUL II: Ce? A băut apă cu mine din același polonic?

PĂCALĂ II: Și balaurul ăsta mânca în fiecare noapte un urs.

URSUL II: Nu schimba și el meniul?Sper că nu vom da nas în nas cu vreo stârpitură de-asta.

PĂCALĂ II: Dacă se întâmplă asta trebuie să-l biruim

URSUL II: Cum te bați Păcală cu o dihanie cu trei capete și cu trei guri ce te mușcă simultan?

PĂCALĂ II: De nu-l poți răzbi la trântă, îl răzbești prin deșteptăciune.

URSUL II: Și unde viețuiesc balaurii?

PĂCALĂ II: Păi dacă nu în pădure, înseamnă că la oraș, la case sau la bloc.

URSUL II: Și nu ies noaptea deloc?

PĂCALĂ II: Cred că le e frică de vreo sălbăticiune.

URSUL II: Și-atunci cum își petrec timpul liber?

PĂCALĂ II: Seara stau în pat și se uită cu un cap la televizor, un cap zâmbește, altul suspină, într-unul ține țigara și cu altul bea cafeaua de dimineață.

URSUL II: Chiar aș vrea să cunosc un balaur!

BALAURUL: Mi-e o foame de lup! Ce căutați pe-aici prin pustietățile astea?

PĂCALĂ II: Ei, Ursulache, ce zici ia uite cât de repede îți îndeplinește Doamne-Doamne dorința!

URSUL II: Mulțumesc de ascultare dar mă lipseam.

PĂCALĂ II: V-am întrebat ce căutați aici?

URSUL II: Ăsta e un Balaur sălbatic. Eu.... Eu nu caut nimic.

PĂCALĂ II: Taci nepricopsitule! Lasă-mă să vorbesc eu. Ce bine-mi pare prietene că ne-tâlnim. Săracul urs, a damblagit. Le-a făcut de petrecanie atâtor balauri în Pădurea Aninoasa că nu le mai știe numărul.

BALAURUL: Ce?

PĂCALĂ: M-a rugat în genunchi să nu-l mai pun să se bată cu nici o făptură pentru că îi era milă de ele. S-a jurat să se potolească.

BALAURUL: Care va să zică ursul ăsta prăpădit?

Ursul: EU NU CAUT NIMIC! Nu e cu putință. Sigur e o închipuire! Ba nu e deloc. Măăă pârlesc!

PĂCALĂ: Dragul meu Balaur, fii bun și dă focul mai încet. Și oricum, îți suntem recunoscători că pe toată perioada discuției ne-am încălzit la flăcările tale.

 

BALAURUL: Las că nu mai scot nici o flacără. Ce, să profitați de mine?

 PĂCALĂ: Vai, ce defavoare ne face!

 URSUL: Vai, ce de capete are!

PĂCALĂ: Pariez că dintre toate cel din mijloc e cel mai tare!

 PRIMUL CAP: S-o crezi tu! Eu sunt cel mai mare!

 CAPUL 2: Chiar dacă tu ești cel mai voluminos eu sunt cel mai puternic.

 CAPUL 3: Ce faci Păcală, îi învrăjbești?

 PĂCALĂ: Doamne ferește! Dar tu ești cel mai mic, de ce te amesteci unde nu-ți fierbe oala?

 CAPUL 3: Nu sunt eu, capul 2 s-a născut mai țuguiat.

 CAPUL 2: Tacă-ți gura piciule!

CAPUL 3: Las că te spun eu lui tata.(se iau la harță)

 CAPETELE 1 ȘI 2: Mai astâmpărați-vă fraților!

 CAPUL 3: Ce sunteți voi arbitrii?

PĂCALĂ: Se bagă și e ca musca-n lapte, în loc să-și vadă de treburile lor. Trebuie să se stabilească odată o ierarhie între voi, să știe omul cui să i se adreseze.

 URSUL: Stăpâne, ce bine zici. Deci, care este șeful vostru?

 TOȚI: Eu.

 PĂCALĂ: Cum, toți de-a valma?

 CAP 1: Eu sunt cel mai mare.

 Capul 2: Da, dar eu sunt cel mai frumos.

 CAPUL 3: Iar eu sunt cel mai înțelept. Un șef trebuie să fie așa.

 CAP 1: Ăsta șef?

-se iau la bătaie-

 PĂCALĂ: Ce spectacol minunat: un balaur care se bate singur.

CAPUL 2: Eu care cap sunt?

CAPUL 1: Tu ești capul cel mai mic.

 CAPUL 2: Dacă-i așa înseamnă că tu ești cel mai urât.

 CAP 2: Hei, Păcală, ajută-ne să ne batem. Nu mai știm în care să dăm.

 CAP 1: Ne-am încurcat gâturile.

 

URSUL: Dați și voi unde nimeriți.

 -se bat-

PĂCALĂ: Așa, urâți-vă cu mai mult patos ....Box! Iubiți-vă ca frații!

 URSUL: Păcală, cât de simplu e să ucizi un balaur fără sabie!