PĂCALĂ SE
INTOARCE
DISTRIBUTIE:
PACALA I,II- RĂZVAN, DIANA
URSUL I,II-
BEATRICE
2 STRAJERI-ELIZA,
DIANA
ALBASTRU
IMPARAT-MANUEL
BALAURUL-CAPUL
I,II,III- GEORGIANA, DAVID, CARMEN
EXTRATERESTRUL-ANTOANELA
STRAJERUL 1:
Care esti acolo la poarta palatului?
PACALA I: Om bun
venit de peste mari si tari.
STRAJERUL II:
Și ce cauți aici?
PĂCALĂ: M-am
cam rătăcit.
STRĂJERUL II:
Să n-ai cumva gânduri ascunse!
PĂCALĂ:
Nicidecum. Eu cutreier pământul în lung și-n lat și acu fiindcă afară e foarte
frig aș vrea tare mult să mă lăsați în palat să mă adăpostesc.
STRĂJERUL I:
Te lăsăm, da să știi că te paște o mare primejdie.
PĂCALĂ: Nu-mi
pasă.
STRĂJERUL II:
Împăratul Albastru e tare posomorât că fata sa nu se poate mărita.
PĂCALĂ: O iau
eu de nevastă!
STRĂJERUL I:
Stai liniștit că nu acesta-i baiul. Toți prinții și cavalerii care au pețit-o
și-au dat duhul. Dacă vrei să fii cel cu numărul 100 n-ai decât!
STRĂJERUL II:
Păcală, eu te-aș sfătui să aci cale întoarsă deși Împăratul Albastru mi-a
poruncit să nu las nici un flăcău bun de însurătoare să plece până nu-și
încearcă să rupă vraja care a cuprins-o pe fată.
PĂCALĂ: Și cum
poate rupe vraja?
STRĂJERUL II:
Dacă reușește să doarmă o noapte în camera Ursului și să se scoale dimineața
teafăr și nevătămat.
PĂCALĂ: Voi fi
cu mare atenție, străjerule. Acum du-mă la împăratul tău.
ÎMPĂRATUL
ALBASTRU: Cine îmi deranjează somnul la ora asta?
STRĂJERUL II:
Am dat de bucluc! Ia. Un nevoiaș, Măria Ta, cere ajutor.
ÎMPĂRATUL:
Tânăr îi?
PĂCALĂ: Sunt
Păcală, luminate.
ÎMPĂRATUL: Zii
măi așa! Păi de când am auzit de tine trebuia să fi dat ortul popii de-acum un
secol... Își acord o șansă Păcală: dacă reușești să stai la noapte cu Ursul de
la palat, atunci îți voi da în căsătorie pe fata mea și un sfert din împărăție.
Primești târgul Păcală?
STRĂJERUL II:
Usul acela nu este unul normal. E cât un munte de gros și mănâncă în fiecare
noapte câte un om. Împăratul îl ține în beciul său.
ÎMPĂRATUL:
Străjer, du-l pe acest flăcău neînfricat în grota Ursului. Dar nu uita ca mâine
dimineață să-i dai oasele afară, să nu se strice în palat.
PĂCALĂ: Împărate,
aș avea o rugăminte...
ÎMPĂRATUL: Zii
mai repede.
PĂCALĂ: Să-mi
împrumuți până mâine în zori: o traistă cu plăcinte calde și alta cu așchii din
lemn de brad, o traistă cu nuci și un ciocan și alta cu pietre, iar în a cincea
traistă să-mi pui un brici de bărbierit, o oglindă, săpun și pămătuf pentru
spumă.
ÎMPĂRATUL:
Îndepliniți-i doleanțele!
TABLOUL II
PĂCALĂ: Scoală-te,
scoală-te puturosule!
URSUL: Nu mă
scol că mor de somn!(trage un răcnet dar Păcală nu se sperie)Ce faci? Nu te
sperii? Toți ceilșalți de cum mă vedeau leșinau vitejește
PĂCALĂ: Am
uitat! Când te-am văzut așa gros și mătăhălos mi-a pierit frica.
URSUL: Zău?
PĂCALĂ: Nu te
mai mira fără rost. Ridică-te în picioare când îți intră un musafir în casă.
URSUL: Cine se
încumetă să mă oblige?
PĂCALĂ:
Politețea te obligă. Vrei să arăți că ești trăit pe sub pământ?
URSUL: Acesta
e plin de tupeu! Hai să ne luăm la întrecere, să vedem cine biruie. Să ne batem
în sulițe, în săbii sau la trântă?
PĂCALĂ: Nu
vreau vărsare de sânge, fie el și de urs. Cu sabia poate orice netot să
biruie.Ne vom duela în cuvinte. Să vedem care e cel mai iute la minte. Dar
deșteaptă-te trântore! Ce, te culci odată cu găinile?
URSUL: Cu cine
am onoarea?
PĂCALĂ: Numai
un neisprăvit ca tine poate să nu știe. Să vedem dacă ghicești?
URSUL: Oi fi
vreun prinț care pețește pe fata împăratului?
PĂCALĂ: Prinț
cu traista la el?
URSUL: O să-ți
fac de petrecanie!
PĂCALĂ: Măi
ursulețu-le, vino-ți în fire! Mai întâi de toate când vorbești cu mine stai jos
să nu obosești. În al doilea rând să știi că eu sunt un pic răcit așa că n-o
să-ți priesc la stomac. Îți propun mai degrabă să guști niște plăcinte cu
miere.
URSUL: Ohoo,
ce mi-ar place!
PĂCALĂ: Nu
ești în stare să mănânci niște plăcinte? Și mai îndrăznești să te iei la
întrecere cu mine? Cred că nici nuci n-o să poți mânca.
URSUL: Toată
traista cu nuci pe care o ai n-o să-mi ajungă nici pe o măsea.
PĂCALĂ: Mai
mult lauda de tine. Pariez că nici nu poți să le spargi. (îi dă traista cu
pietre)
URSUL: O să
sparg nucile cu dinții, nu ca tine cu ciocanul.
PĂCALĂ: N-ai
decât dacă te crezi forțos
URSUL: Naa,
c-am rămas fără un dinte!
PĂCALĂ:Mai
devreme ziceai că toate nucile mele nu-ți ajung nici pe o măsea, da văd că s-a
întâmplat invers: toate măselele și toți dinții tăi nu ți-au ajuns nici pentru
o singură nucă. Nu ești bun de nimic. Dacă trăiai în pădure mureai de foame,
noroc cu Împăratul Albastru care se milostivește de tine și-ți aruncă niște
resturi.
URSUL: Ce faci
acolo?
PĂCALĂ: Mă fac
frumos, Fata Împăratului s-ar înspăimânta dacă te-ar vedea cât ești de urât!
URSUL: Fata
asta i-e tare dragă! Din gelozie i-am ucis toți pețitorii și tot de asta am să
te ucid și pe tine.
PĂCALĂ: Mi-e
nu-mi place fata împăratului! E prea scofâlcită și prea râzgâiată. Am venit să
te ajut pe tine să o cucerești. Vezi ce chipeș m-am făcut?
URSUL:
Bărbierește-mă și pe mine!
PĂCALĂ: Înduri
tu atâta?
URSUL: Orice.
PĂCALĂ:Binee!
Dar să nu te superi. Ai lațele pe tine d-un cot. Ține-te tare. (începe să-l
lovească cu bâta)
URSUL:Ce faci?
PĂCALĂ:Ca la
operație trebuie să stai nemișcat.
URSUL: Da la
operație doctoru te-amoarte, ca să nu simți durerea.
PĂCALĂ: Nu dau
în tine, dau în blana ta ca s-o înmoi, să se ia părul.
URSUL: Au! Moooor!
PĂCALĂ: Te rog
să nu mai faci atâta gălăgie că-l scoli pe Împărat din somn. Am obosit. Ia acum
batista asta și apără-mă de muște.
-se aude din
culise vocea Împăratului-
ÎMPĂRATUL:
Străjerule, dă oasele lui Păcală afară!
PĂCALĂ:
Imediat!
URSUL: Liniște,
că doarme domnul dumnealui!
STRĂJERUL I:
Ia mâna de pe mine dihanie!
ÎMPĂRATUL: Ia
uite! Doar tu îi mai speriai pe dușmani. Acu ai ajuns o pocitanie jigărită. Să
piei din palat! În ceea ce te privește pe tine, Păcală, va trebui să-mi respect
promisiunea. Trimite după fata mea!
PĂCALĂ:
Luminate împărate, mă bucură cinstea și onoarea pe care mi-o faci dar mă
consider nedemn de fiica și împărăția ta. Și-apoi eu am menirea să umblu prin
lume, să mai scot și alți oameni din necazuri. Sunt sigur că vei găsi un ginere
mai de preț ca mine.
ÎMPĂRATUL:
Dacă asta ți-e voia! Trebuie să ai totuși vreo dorință pe care o pot îndeplini.
PĂCALĂ: Îmi
îngădui să-ți cer Ursul acesta schimonosit.
ÎMPĂRATUL: Cu
cea mai mare plăcere. Cum prinți nu mai are ocazia să mănânce...hrana ar fi
prea costisitoare.
STRĂJERUL 1:
La revedere!
URSUL II:
Stăpâne, uite o luminiță!
PĂCALĂ II:
Stai ușor. Nu te repezi ca mielul turbat în gura lupului.
URSUL II: Mi-e
frig.
PĂCALĂ II:
Trebuie să te călești un pic. Confrații tăi pe vremea asta hibernează în bârlog
și rabdă de foame. Tu ai plăcinte, nuci...
URSUL II: A,
nu. De plăcinte și nuci mi-e lehamite
PĂCALĂ II:
Treaba ta. Da până străbatem noi pădurea asta neagră o să ți se lipească burta
de spate
URSUL II: Mai
bine, ca să nu ne plictisim ai născoci o poveste.
PĂCALĂ II:
Mda, să mă gândesc! Era odată un balaur tare drăgălaș și cuminte.
URSUL II: De
balauri cuminți și drăgălaș n-am prea auzit. Dar există balauri?
PĂCALĂ II: Pe
mine mă întrebi? Tu ar trebui să știi. E jivină de-a ta.
URSUL II: Ce?
A băut apă cu mine din același polonic?
PĂCALĂ II: Și
balaurul ăsta mânca în fiecare noapte un urs.
URSUL II: Nu
schimba și el meniul?Sper că nu vom da nas în nas cu vreo stârpitură de-asta.
PĂCALĂ II:
Dacă se întâmplă asta trebuie să-l biruim
URSUL II: Cum
te bați Păcală cu o dihanie cu trei capete și cu trei guri ce te mușcă
simultan?
PĂCALĂ II: De
nu-l poți răzbi la trântă, îl răzbești prin deșteptăciune.
URSUL II: Și
unde viețuiesc balaurii?
PĂCALĂ II: Păi
dacă nu în pădure, înseamnă că la oraș, la case sau la bloc.
URSUL II: Și
nu ies noaptea deloc?
PĂCALĂ II:
Cred că le e frică de vreo sălbăticiune.
URSUL II:
Și-atunci cum își petrec timpul liber?
PĂCALĂ II:
Seara stau în pat și se uită cu un cap la televizor, un cap zâmbește, altul
suspină, într-unul ține țigara și cu altul bea cafeaua de dimineață.
URSUL II: Chiar
aș vrea să cunosc un balaur!
BALAURUL: Mi-e
o foame de lup! Ce căutați pe-aici prin pustietățile astea?
PĂCALĂ II: Ei,
Ursulache, ce zici ia uite cât de repede îți îndeplinește Doamne-Doamne dorința!
URSUL II:
Mulțumesc de ascultare dar mă lipseam.
PĂCALĂ II:
V-am întrebat ce căutați aici?
URSUL II: Ăsta
e un Balaur sălbatic. Eu.... Eu nu caut nimic.
PĂCALĂ II:
Taci nepricopsitule! Lasă-mă să vorbesc eu. Ce bine-mi pare prietene că
ne-tâlnim. Săracul urs, a damblagit. Le-a făcut de petrecanie atâtor balauri în
Pădurea Aninoasa că nu le mai știe numărul.
BALAURUL: Ce?
PĂCALĂ: M-a
rugat în genunchi să nu-l mai pun să se bată cu nici o făptură pentru că îi era
milă de ele. S-a jurat să se potolească.
BALAURUL: Care
va să zică ursul ăsta prăpădit?
Ursul: EU NU
CAUT NIMIC! Nu e cu putință. Sigur e o închipuire! Ba nu e deloc. Măăă pârlesc!
PĂCALĂ: Dragul
meu Balaur, fii bun și dă focul mai încet. Și oricum, îți suntem recunoscători
că pe toată perioada discuției ne-am încălzit la flăcările tale.
BALAURUL: Las
că nu mai scot nici o flacără. Ce, să profitați de mine?
PĂCALĂ: Vai, ce defavoare ne face!
URSUL: Vai, ce de capete are!
PĂCALĂ: Pariez
că dintre toate cel din mijloc e cel mai tare!
PRIMUL CAP: S-o crezi tu! Eu sunt cel mai
mare!
CAPUL 2: Chiar dacă tu ești cel mai voluminos
eu sunt cel mai puternic.
CAPUL 3: Ce faci Păcală, îi învrăjbești?
PĂCALĂ: Doamne ferește! Dar tu ești cel mai
mic, de ce te amesteci unde nu-ți fierbe oala?
CAPUL 3: Nu sunt eu, capul 2 s-a născut mai
țuguiat.
CAPUL 2: Tacă-ți gura piciule!
CAPUL 3: Las
că te spun eu lui tata.(se iau la harță)
CAPETELE 1 ȘI 2: Mai astâmpărați-vă fraților!
CAPUL 3: Ce sunteți voi arbitrii?
PĂCALĂ: Se
bagă și e ca musca-n lapte, în loc să-și vadă de treburile lor. Trebuie să se
stabilească odată o ierarhie între voi, să știe omul cui să i se adreseze.
URSUL: Stăpâne, ce bine zici. Deci, care este
șeful vostru?
TOȚI: Eu.
PĂCALĂ: Cum, toți de-a valma?
CAP 1: Eu sunt cel mai mare.
Capul 2: Da, dar eu sunt cel mai frumos.
CAPUL 3: Iar eu sunt cel mai înțelept. Un șef
trebuie să fie așa.
CAP 1: Ăsta șef?
-se iau la
bătaie-
PĂCALĂ: Ce spectacol minunat: un balaur care
se bate singur.
CAPUL 2: Eu
care cap sunt?
CAPUL 1: Tu
ești capul cel mai mic.
CAPUL 2: Dacă-i așa înseamnă că tu ești cel
mai urât.
CAP 2: Hei, Păcală, ajută-ne să ne batem. Nu
mai știm în care să dăm.
CAP 1: Ne-am încurcat gâturile.
URSUL: Dați și
voi unde nimeriți.
-se bat-
PĂCALĂ: Așa,
urâți-vă cu mai mult patos ....Box! Iubiți-vă ca frații!
URSUL: Păcală, cât de simplu e să ucizi un
balaur fără sabie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu