Tigrul căruia îi plăceau clătitele



RUTH BYERS




PERSONAJE:

CORUL: C1, C2, C3, C4, C5

VIPEROANȚA

HI

HIM

MĂMUCA

AMELIA ANN

HUBERT

TIGRUL PURPURIU

2 BOP-HOPI

CORUL: C1: Bing!C2: Bang!C3: Bong!C4: Bum!

O să vă spunem o poveste!

C1: O poveste hazlie!

C2: Ba nu-i deloc hazlie!

C3: Uneori e tristă,

C4: înfricoșătoare și fantastică!

C5: Este povestea unui moș care trăia pe lună!

C1:Este povestea unei babe care călătorea pe mătură!

C4:Ba nu! Este vorba de o femeie bătrână care locuia într-un castel!

C2: Cu scări care trosnesc!

C3: Uși care scârțâie....Obloane stricate!....

C4: Și pânze de păianjen!

C5: În acest castel locuiește bătrâna cu cei doi frați ai ei.

C1: O cheamă Viperoanța. Cei doi frați sunt Hi și Him.

C2: Și într-o zi Viperoanța s-a trezit dimineața .....soarele strălucea și păsările ciripeau...

C2: Nu-i adevărat!

C3: Bine! Cerul era negru și nici o pasăre nu ciripea.

C4: Ea a hotărât ca tocmai aceasta să fie ziua în care să spulbere colbul de pe cartea care nu fusese deschisă de 100 de ani.

VIPEROANȚA: ”Cum se fabrică 10 animale care să cucerească întreaga lume...”Him! Hi!Asta-i ce-am vrut să facem de când mă știu!

HI: Ce mai este? Nu vezi că-mi hrănesc liliacul?

HIM: Și eu îmi lustruiesc dintele!

CORUL: Ce scârbos!

VIPEROANȚA: Doamne, ce familie mi-ai dat! Am găsit un mijloc de a cuceri lumea!

HIM ȘI HI: Un mijloc de a cuceri lumea?

VIPEROANȚA: Fiți atenți! O rețetă de mâță Carapusy!

Hi: Și una de Bob-Hop!

HIM: Ce-i aia Bob-Hop?

VIPEROANȚA: Ia uite! Un tigru! Hai să ne apucăm de treabă!

Un pahar, păr de cămilă.

Fir cu fir, încet cu milă!

Lipitori vreo cinci sau șase,

Dar sculate de la masă!

Neg cu două rădăcini,

Șapte inimi de găini,

Doi, trei viermi,....Huo! Cu măsură!

Mesteci bine în fiertură!

Două aripi de liliac...

HI: Nu liliacul meu, prostule!

VIPEROANȚA: Dinte de năpârcă ros pentru tigrul fioros. Și fiarbă, fiarbă, fiarbă!Para focului să-l arză!

-din cazan iese tigrul roșu-

VIPEROANȚA: Neisprăviților! Ați descântat un tigru purpuriu? Cine-a mai văzut vreodată un tigru purpuriu?

HI: N-am pus eu culoarea! Tu ai pus-o!

HIM: Ba n-am pus-o eu! Tu ai pus-o!

HI: Ba tu!

HIM: Ba tu!

HI: Și ce-are a face culoarea? Nu-i tot tigru?

HIM: Dar n-are dungi!

VIPEROANȚA: Să vedem cum se adaugă dungile.....în rețetă nu scrie despre asta și doar dungile fac din el un adevărat tigru..

HI: N-avem decât să-i aplicăm noi câteva dungi!

VIPEROANȚA: Da eu nu știu să cos!

HI: Noi nici atât!

VIPEROANȚA: Tot eu trebuie să găsesc o soluție. Mă mănâncă puricii cu voi doi! Hai, cărați cazanul ăsta în cămară!

HIM: Dar noi suntem personaje negative, avem voie să fim dezordonați.

VIPEROANȚA: Poate vrei să te împiedici și să cazi în cazan. Am să te transform pe tine atunci în tigru cu dungi.

TIGRUL PURPURIU: Mi-e foame!Dați-mi să mănânc.

VIPEROANȚA: Noi n-am mai mâncat de 50 de ani.

TIGRUL PURPURIU: Mi-e foame!Dați-mi să mănânc.

HI: Ăsta doar asta știe să zică.

TIGRUL PURPURIU: Mi-e foame!Dați-mi să mănânc.

VIPEROANȚA: Hai să mergem la supermarketul de la marginea orașului. Îi dăm ăstuia să mănânce ceva și poate găsim și niște dungi pe-acolo.

C1: Și așa oamenii au auzit de doamna bătrână și de tigrișorul ei purpuriu, pentru că în fiecare miez de noapte se plimbă pe străzi, privind la toate vitrinele, doar, doar or găsi niște dungi.

C2: Când au ajuns la supermarket primul lucru pe care l-a înfulecat tigrișorul au fost niște clătite cu gem de zmeură. De atunci numai asta înfuleca.

C3: Ca în toate orășelele, trăia acolo o croitoreasă. Nevoia de bani o făcea să lucreze până seara târziu în micuțul său atelier.

MAMA: Amelia, Hubert, duceți-vă acasă și încuiați ușa. E aproape unu.

AMELIA: De ce nu vii și tu?

MAMA: Mai am de cusut mânecile și mâine vine clienta să-și ia costumul.

AMELIA: Bine, o să am eu grijă de Hubert.

C1: Timpul trece.....Tic-tac, tic-tac

C2: Ce se aude?Pași?

C3:Pași

C4:Pași.

-coriștii fug zbierând-

-se aud pași zgomotoși-

MAMA: Cine e?

VIPEROANȚA: O croitoreasă! Asta sigur are dungi! Luați-o!

CORUL: Nu se poate!Trebuie să-i avertizăm pe copii!

AMELIA: Ce-i, ce s-a întâmplat?

CORUL: Viperoanța ți-a răpit mămica!

AMELIA: Nu se poate! Ce ne facem?

HUBERT: Mergem după ea!

C1: E prea primejdios pentru voi. Castelul e prea departe.

C2: Și chiar dacă ajungeți acolo, Viperoanța îl are pe Tigrișor. Cum scăpați de el?

AMELIA:Știi la ce mă gândesc? Tigrului îi plac clătitele. Dacă l-aș mitui?

HUBERT: Fantastic. Eu zic să mergem acasă, facem un coș de clătite și-apoi plecăm în expediție.

AMELIA: OK!La revedere! Sper să ne vedem cu bine!

-încep să se costumeze în vegetație-

C3: Și așa, Amelia și Hubert și-au început călătoria.

C4: Au mers, și-au mers...și-au mers...Coborând drumul prăfos,

C1: Trecând peste piscuri de gheață

C2: Și în adâncul, negru codru......

HUBERT: Să facem un popas, am ostenit.

AMELIA: Să gustăm ceva. Sunt lihnită de foame.

HUBERT: Clătitele trebuie să fie grozave!

AMELIA: Nu trebuie să mâncăm prea multe. Trebuie să păstrăm și pentru tigru. Nu mai lua altele!

HUBERT: Mă-ntreb ce-o face mama acum?

AMELIA: Hai să mergem, se face târziu!

HUBERT: Să ne mai odihnim puțin!

AMELIA: Hubert, suntem prea aproape de castelul bătrânei. Nu-i prudent să ne odihnim aici!

HUBERT: Ce se-aude?

AMELIA: Nu știu! Ascultă cum sună....Parc-ar fi din altă lume!

HUBERT: Mi-e frică! O fii trimis bătrâna vreun animal să ne prindă!

-apar cele două ființe-

BOB-HOPI : Predați-vă, nenorociților!

HUBERT: Ajutor!

AMELIA: Degeaba strigi, cine crezi că te aude în sălbăticia asta?

HUBERT: Uită-te la ochii lor. Ce mari sunt!

BOB-HOPI 1: Ca să te putem ronțăi mai bine!

BOB-Hopi 2: Ai luat muștarul?

BOB-HOPI1: Eu îi prefer cu usturoi!

BOB-HOPI2: Și la mine nu te-ai gândit? Știi că usturoiul nu-mi face bine la stomac.

BOB-HOPI 1: Nu-i problema mea. Prinde-i că vor să scape!

BOB-HOPI 2: Io zic să-i legăm fedeleș și să-i ducem la castel. Acolo avem de toate.

BOB-HOPI1: Și acolo să ne fure prada Viperoanța.Nu știi că aia nu ne lasă nimic și nouă.

BOB-HOP2: E clar. Frumușeilor pregătiți-vă! Vă vom servi chiar aici!

AMELIA: Ce vrei să faci?

HUBERT: Fii atentă! Număr până la trei și le azvârlim clătitele în ochi. Poate-i orbim și putem fugi.

-cei doi încep să zbiere și să meargă prin scenă dezorientați, între timp copii ies-

AMELIA: Mai repede Hubert!

HUBERT: E așa întuneric, că nu văd nimic.

AMELIA: Ține-mă de mână! Se face frig!

HUBERT: M-apucă spaima. Oare vom mai ieși vreodată de-aici?

AMELIA: Stai, uite o luminiță!

HUBERT: Ăsta e castelul! Ce mare și negru e!

HI: Ce faceți aici?

HIM: Cine sunteți?

AMELIA:Noi.....sssuntem...

HUBERT: Suntem din oraș.

HI: Ce aveți în coș?

AMELIA: Clătite. Viperoanța a făcut o comandă specială pentru Tigrișor.

HIM: De unde știm noi că n-aveți altceva în coș? Mmm ce frumos miros!

AMELIA: Dacă vreți vă dăm și vouă.

HI: Fie, da să nu-i spuneți nimic Șefei.

HIM: Să nu zăboviți mult în castel, că vă mănânc și pe voi! Hai, cărați-vă!

C1: Și așa Amelia și Hubert au pătruns în castel.

C2: Ce poveste strașnică!

C3: Și nu se întrerupe din cauza reclamelor

C4: Hei, puștiule, nu te duce tocmai acum să bei suc! Vrei să pierzi momentul cel mai palpitant?

C1: Și așa ultima scenă a poveștii noastre ale loc la castelul Viperoanței unde croitoreasa muncește din greu la dungile tigrișorului.

VIPEROANȚA: Încă o dungă și tigrișorul nostru va deveni o adevărată fiară! De acum încolo n-o să-i mai placă deloc clătitele. Știi ce va adora să roadă?

MAMA: Ce te face să crezi că vei putea cuceri lumea cu trei animale?

VIPEROANȚA: AI fost adusă aici să coși nu să pui întrebări.

MAMA: Și ce vei face cu Pământul după ce-l vei cuceri?

VIPEROANȚA: La asta nu m-am gândit. Coase! Ți-e foame? Peste câteva clipe n-ai să mai vrei clătite! Da am să-ți fac pentru ultima oară pe plac. Hi, Him! Unde sunteți?

MAMA: Nu trebuie să cos ultima dungă.(ascunde ața) Mă tem că nu mai am ață!

VIPEROANȚA: Ce? Nu mai ai ață?Imposibil!Ți-am adus un mosor întreg!

HI: Da șefa!Am auzit clopotul!

VIPEROANAȚA: Era și timpul! Mai trebuie ață și clătite!

HIM: Tigrul le-a mâncat deja pe toate?

VIPEROANȚA: Nu mai erau clătite. De ce credeți că vă spun să mai aduceți?

HI:Păi și clătitele aduse de copiii ăia?

VIPEROANȚA: Ce copii?....Netrebnicilor, ați lăsat niște copii să intre în castel?

HIM: N-au venit la tine?

VIPEROANȚA: Bineînțeles!Ce șușotiți acolo? Căutații repede, nu cred că sunt departe.

-încep să caute, copii se strecoară pe altă parte și își dezleagă mama-

HI: Au dispărut!

VIPEROANȚA: Prostii! Tot aici trebuie s-ajungă!

HIM: Uite-i!

VIPEROANȚA: Prindeți-i nătărăilor!

AMELIA: Ce-i de făcut?

HUBERT: Clătitele... Tigrișorule ia o clătită.

VIPEROANȚA: NU-l lăsați!

MAMA: Oprește-te, la primul pas vă va înghiți!

VIPEROANȚA: Cum să ne înghită? Pe noi? Înainte băieți!

AMELIA: Tigrule, drăguțu-le halește-i!

TIGRUL: Știi că aveți dreptate! Oricum ăștia trei începuseră să mă enerveze!

HI: N-nghite!

HIM: Să fugiim!

VIPEROANȚA: Tigru nerecunoscător! Mișcați-vă netoților!

C5: Și așa Viperoanța, Him și Hi au fugit din castel și n-au mai fost văzuți niciodată!

C2: Amelia, Hubert și l-au adoptat pe Tigrișorul purpuriu care....până la urma urmelor nu era un tigru adevărat pentru că.....n-avea dungi