texte teatru pentru copii 2

Revolta poveștilor
-după Sânziana Popescu

PERSONAJE:

MIHAI (MIHAELA)
GEORGE(CRISTINA)
MAMA VITREGĂ
ALBĂ CA ZĂPADA
OGLINDA
SCUFIȚA ROȘIE
LUPUL
HENSEL
GRETEL
VRĂJITORUL DIN OZ

-Mihai se uită la televizor, George stă pe burtă în alt loc al scenei și citește o carte, Mihai se uită la un film cu bătăi și deodată dă sonorul tare-
GEORGE: Mihai, dă mai încet televizorul! Nu mai pot citi din cauza ta.
-Mihai se face că nu aude-
GEORGE: Mihai,ești surd? Ce ți-or plăcea filmele astea, nu înțeleg!
MIHAI: Ia mai lasă-mă în pace!Decât să stau ca tine cu nasul în ...”chestiile” alea stupide!
GEORGE: Se numesc cărți!
MIHAI: Da, cărți cu povești! Bă, prostule, în ziua de azi numai țâncii de cinci ani mai citesc povești.
GEORGE: Și ce, dacă am 12 ani nu mai trebuie să-l admir pe Vrăjitorul din Oz?
MIHAI: (râde) Ce fraier! Vrei să-ți aranjez o întâlnire cu Ileana Cosânzeana?!
GEORGE: Ești irecuperabil! Mă duc în bucătărie să citesc. Când vine mama de la servici ai să vezi tu!
-se stinge lumina-
GEORGE: Ei, na belea!Pană de curent aveam nevoie acum!(se apropie de Mihai)
MIHAI:Ce face acum?
GEORGE:Așteptăm să vină lumina! (Tăcere)Vrei să-ți spun o poveste să mai treacă timpul?
MIHAI: Nu merci! Nu vreau să adorm!
-se aude o muzică-
MIHAI: Ce se-aude? Ai dat drumul la mp3?
GEORGE: Nu știi că nu mai are baterie. O fii de la vecini.
-lumina de aprinde treptat, dar copii descoperă că nu ai sunt la ei în cameră-
GEORGE: Ce se întâmplă? Unde suntem?
MIHAI: Cred că am fost intoxicați cu vreun drog. Avem halucinații!Vedem păduri, iarbă, frunze. Vlad de la etajul trei ne-a făcut-o. Știam eu că e spionul inamicului.
GEORGE: Ce tot bălmăjești acolo? Teoria conspirației ți-a intoxicat creierii, vezi peste tot talibani, bombe,și alte năzbâtii americane.
MIHAI: În calitate de frate mai mare ai datoria să-mi spui unde suntem! Simt că înnebunesc!
GEORGE: Calmează-te și hai să explorăm terenul. Poate așa aflăm și ce se întâmplă.
(vor să iasă prin stânga,dar intră MV și atunci cei 2 se pitesc într-un colț al scenei)
MAMA VITREGĂ (intră prin dreapta): Oglinda! Unde-mi este oglinda?
OGLINDA (vine gâfâind): Aici sunt, Luminăția voastră!
MAMA VITREGĂ: „Oglindă, oglinjoară spune-mi cine este cea mai frumoasă din țară?”
OGLINDA: Ești prea frumoasă, Mărită Doamnă!
MAMA VITREGĂ: Așa e!
OGLINDA:..dar e o frumusețe rece, iar Albă ca Zăpada de mii de ori te întrece!”
_Oglinda se ferește să nu fie lovită-
MAMA VITREGĂ: Cine? Copila?
--se aude cum o carte se închide-
MAMA VITREGĂ:Ce faci mucosule? De ce-ai închis cartea?
OGLINDA: N-aude și nici nu-l mai interesează. Personajele din poveștile Fraților Grimm au devenit anacronice.Sunt frântă, am nevoie de niște zile libere.
MAMA VITREGĂ: Termină cu smiorcăiala! Nu mai văd nimic.Aaa! Cine e asta?
OGLINDA:Păi...dumneavoastră.
MAMA VITREGĂ: Vai, ce-am îmbătrânit!Necazurile! Mi-au scos peri albi copii ăștia! Uită-te și tu în ce hal m-au adus!Am auzit niște zvonuri! Cred că vor să mă treacă la Baba Cloanța. Spuneau că mi-ar fi trecut vremea, că n-aș mai fi în putere...HA!Precis că trage sforile Mama Vitregă din povestea Cenușăresei. Crede că dacă e mai tânără poate ajunge și Împărăteasă peste noapte.
OGLINDA: Ce să-i faci? Unii nu se mulțumesc cu o poveste. Le vor pe toate!
MAMA VITREGĂ:De când nu mai citesc copii povești, fiecare are impresia că povestea celuilalt e mai citită, mai sigură. Nimeni nu mai muncește...
OGLINDA: Nimeni! În afară de noi.
MAMA VITREGĂ: Nici măcar Albă ca Zăpada. Toată ziua stă și roade acadele.
OGLINDA: E revoltător!
MAMA VITREGĂ:Când o văd cum s-a îngrășat mă apucă disperarea. Nici nu mai îmi vine să o otrăvesc.
MAMA VITREGĂ: Cine vine dragă?
OGLINDA:(în șoaptă) Albă ca Zăpada...
MAMA VITREGĂ: Și dacă vine, ce? N-are voie? Doar trăim într-o țară liberă.
ALBĂ CA ZĂPADA: Nu mai fiți supărate. Va deschide din nou cartea de povești.
OGLINDA: Când va face plopul pere și răchita micșunele!
ALBĂ CA ZĂPADA: Nu vreți niște bomboane?
OGLINDA: De care?
-mama o trege pe oglindă înapoi-
MAMA VITREGĂ ȘI OGLINDA: Nu!
-Mama Vitregă îi vede pe spectatorii din sală, vrea să se repeadă la ei dar se lovește la marginea rampei de un geam invizibil-
MAMA VITREGĂ: Copii...de când doream să pun mâna pe unul! Numai ei sunt vinovați de harababura din lumea noastră! Poveștile îi plictisesc și-și omoară timpul uitându-se la cutiile alea ....tele...
OGLINDA: TELEVIZOARE șefa.Eu zic că ar trebui să vă odihniți puțin.
MAMA VITREGĂ: Tu crezi că în vremurile astea mai e timp de odihnă? Dacă nu facem ceva ..copiii din noile generații o să ne trimită la .....odihna veșnică.
-revoltat George nu s-a mai putut abține și se deconspiră-
GEORGE: Nu-i adevărat!
MAMA VITREGĂ: Cine-i acolo?
ALBĂ CA ZĂPADA: Cine sunteți voi?
GEORGE: Oameni de bine?
MIHAI: (pipăind personajele) Tu chiar ești Albă ca Zăpada?
ALBĂ CA ZĂPADA: Da, dar voi?
GEORGE (ezită) Suntem....
MAMA VITREGĂ: Când vă întreabă fata mea. Răspundeți frumos și limpede. Altfel vă arunc în beci să vă mănânce căpcăunii.
-Pe Mihai îl pufnește râsul-
MIHAI: Căpcăuni...
MAMA VITREGĂ: Ce e de râs în asta?
OGLINDA: Șefa...am o bănuială. (o trage deoparte și îi spune ceva la ureche)
MAMA VITREGĂ:(se apropie amenințător de copii) Nu se poate să am eu asemenea noroc...Așadar voi sunteți cei care nu ne citiți poveștile?
GEORGE: Mihai...salvează-te! (fug)
MAMA VITREGĂ: Fugiți apucaților. Oriunde ați merge vă voi găsi.Voi strânge toți Balaurii, Zmeii și Căpcăunii și-i voi pune pe urmele voastre. (Oglinda și Mama Vitregă ies din scenă)
ALBĂ CA ZĂPADA: Trebuie să-i ajut pe bieții copii. Dacă îi prind, sigur îi mănâncă. Cum să fac? A, știu am să cer ajutorul Vrăjitorului din Oz. El este cel mai înțelept personaj de poveste!
Fug să-l anunț? Unde fugeam?
-din nou în scenă Mihai și George-
MIHAI: Se mai vede?
GEORGE: Nu.
MIHAI: Nu-nțeleg cu nici un chip cine și cum ne-a adus aici. Cred că...
SCUFIȚA ROȘIE: Stai că trag..
_Scufița Roșie îl amenința de fapt pe Lup. Cei doi nu-i observă pe cei 2-
LUPUL: Scufițo, draga mea, tu nu ești Vânătorul! (îngrozit) Nu trage! Nu mai fac, Scufițo!
SCUFIȚA ROȘIE: Iar minți, lighioană prăpădită?
-Lupul încearcă să-i ia pușca-
SCUFIȚA ROȘIE: Nu pune mâna pe pușcă că nu mai răspund de acțiunile mele...
LUPUL: Pentru numele Fraților Grimm, Scufițo, nu trage!
SCUFIȚA ROȘIE: Îndrăznești să-i pomenești când tu nu-ți faci datoria? Ai o singură datorie-să mă mănânci pe mine și pe bunică-și nici pe asta nu ești în stare să o duci la îndeplinire.
LUPUL: Promit solemn că mâine vă halesc pe amândouă!
SCUFIȚA ROȘIE: Nu mai spune. Da ieri când s-a deschis cartea cu povestea noastră unde erai?
LUPUL: Aveam puțină treabă...
SCUFIȚA ROȘIE: Cred și eu că aveai! Unde ai pus sticla de vin a Bunicuței? Suflă!
LUPUL: Se poate Scufițo? Așa mă știi tu pe mine? Eu nu beau decât sirop.
SCUFIȚA ROȘIE: Până aici ți-a fost lighioană!
-Scufița și Lupul se opresc din mișcare, se aude zgomot de rasfoit de carte , atitudinea Scufiței se schimbă. În timp ce se aude vocea de copil care citește o poveste, Scufița face playback
SCUFIȚA ROȘIE: ” A fost odată ca niciodată o fetiță zglobie și drăgălașă.”
-se închide cartea, Scufița Roșie începe să plângă-
SCUFIȚA ROȘIE:Numai din cauza ta nu-i mai interesează povestea noastră!
LUPUL: Nu trage!
SCUFIȚA ROȘIE: Nu mai trag. Mi-a venit o idee mai bună!
LUPUL: Bravo, Scufiță! Hai să te mușc. Pardon, să te pup!
SCUFIȚA ROȘIE: Mai bine te înlocuim. Doar sunt atâția lupi flămânzi în pădure.(pleacă)
LUPUL: Cum? Vrei să mă lași pe drumuri? Pentru povestea asta aveți nevoie de un Lup cu vechime, nu de un începător.
-Lupul se așează pe marginea scenei, scoate o sticlă din buzunar din care bea și se adresează sălii-
. Ce cred ei că dacă aduc un alt Lup, scapă? Nimeni n-o să scape pentru că nu mai citiți povești! Aia e!Din cauza asta beau...sirop. Mi-e frică să nu dispară și povestea noastră ca și celelalte.
MIHAI: (din tufișuri): Nu te duci nicăieri!
GEORGE :Ba da. Mi-a venit o idee!
LUPUL: Tu din ce poveste ești Spiridoiule?
GEORGE :Nu sunt spiriduș, sunt copil! Eu și fratele meu (arată spre Mihai, acesta îi face semne disperate să nu-l dea de gol)...
LUPUL: ( se repede la el)A deci voi ne omorâți...
GEORGE: Nu, stai, noi citim povești.
LUPUL: Poftim?
GEORGE: Da, așa e. Ba mai mult, eu și Mihai am găsit o soluție pentru problemele voastre. Vom face un filmuleț despre tot ce se întâmplă acum în lumea poveștilor. După ce-l vor vedea mulți copii se vor reapropia de Lumea Basmelor.
LUPUL: Chiar vorbiți serios? Mă duc s-o anunț și pe Scufița Roșie.
MIHAI: Ai înnebunit? Acum vrei să faci pe regizorul în loc să găsești o soluție să ne întoarcem în camera noastră? Dacă mai stăm pe aici vom deveni și noi personaje de poveste. (strigă)Eu vreau să plec acasă!
GEORGE: Ai înnebunit? Vrei să ne audă?
MIHAI: Cine?
GEORGE: N-auzi?
MIHAI: Parcă se-aude ceva ....
GEORGE: Doar suntem în lumea poveștilor...NOAPTEA: duhuri rele, căpcăuni, îți poate sări în cârcă vreun....Balaur.
MIHAI: Râdeai de mine, ai?!
(îl fugărește prin scenă dar la un moment dat se prăbușesc amândoi, HEBLU)
-Hensel și Gretel playback-
HANSEL:”Trăiau odată la o margine de pădure, doi copii sărmani. Pe băiat îl chema Hansel
GRETEL: Iar pe fetiță Gre...tel. Gretel.” Ce face?
HANSEL: Șșș.....!Învață să citească.
-sunet de carte închisă-
HANSEL:Încă unul plictisit. Hai să mergem.
GRETEL: Nu mai pot! Mă dor picioarele!
HANSEL: Da când mănânci turtă dulce nu te doare gura?
GRETEL: Tu vorbești? Butoiule!
HANSEL: Nu sunt gras!
GRETEL:Ba da!
HANSEL: Ba nu!
GRETEL:Ba da!
HANSEL: Bine! Atunci tu ești urâtă și slabă și scobitoare! Na, sâc!
GRETEL:Și eu am să te spun lui tata și o să mănânci o bătaie zdravănă! Ne-ne-ne-ne.
HANSEL: Călătorie sprâncenată!
-se depărtează spre direcția unde au căzut George și Mihai-
GRETEL: Hensel...vino puțin..
HANSEL: A, aa, acum vrei să-ți ceri iertare?
GRETEL: Am auzit un mormăit! Hii! Ia uite, aici sunt doi băieți.(îi ajută să se ridice)
MIHAI: Ce s-a întâmplat?
HANSEL: A-ți căzut în prăpastia Vrăjitoarelor! Iar noi v-am scos de acolo.
GEORGE: Voi cine mai sunteți?
HANSEL: Hensel și ea e...
GEORGE: Logic... Gretel.
GRETEL:Da tu cine ești?
MIHAI: Treaba mea!
HANSEL: Treabamea și mai cum?
MIHAI: Treabamea și atât. Ia mai lăsați-mă în pace. De când am ajuns aici toată lumea vrea să știe cine sunt și toată lumea vrea să ne caftească.
GRETEL: Cred că s-a lovit la cap. De-aia e așa agitat.
MIHAI: Uite ce facem. Vă spun cine sunt și apoi mă lăsați în pace, de acord? (Gretel și Hensel dau din cap)
Sunt un copil din realitate. Mă cheamă Mihai, el este fratele meu George. Mulțumiți?
HANSEL: Sunteți de acolo? (arată spre public) Cum e în lumea voastră?
MIHAI: Cum să fie? Rău.
GRETEL ȘI HANSEL: Rău?
MIHAI: Da! În primul rând trebuie să te scoli în fiecare dimineață la ora șapte...
HANSEL: Ca să mănânci prăjituri!
MIHAI: Nu! Ca să te duci la școală!
GRETEL: Unde?
HANSEL: În cușcă la Baba Cloanța.
GEORGE: Cam așa ceva..
GRETEL: Ce vă fac acolo?
MIHAI: Da ce nu ne fac teroriștii ăia de profesori! Ne ascultă la tot felul de lecții grele și dacă ne prind cumva că nu ne-am făcut tema, pac....patru în carnet. Nu-i interesează deloc că poate tu ai probleme acasă.
GRETEL: Ce probleme?
HANSEL: Probleme pe bază de nuia, dragă. Nimic nu-nțelegi!
MIHAI: E, ziceți și voi dacă asta-i viață?
HANSEL ȘI GRETEL: Nu e!
ALBĂ CA ZĂPADA: A, aici erați. V-am căutat peste tot. Vrăjitorul din Oz vă așteaptă la palat. Mi-a promis că vă ajută să vă întoarceți acasă. Haideți!
MIHAI: Stați puțin. Ceva nu-mi miroase a bine.
GRETEL: Ce zice?
MIHAI: Dați-mi voie. Dacă Vrăjitorul din Oz e într-adevăr generos, de ce nu ne-a trimis acasă de la bun început? Și mai mult de atât sunt sigur că el ne-a adus aici.
ALBĂ CA ZĂPADA: Păi...n-am voie să-ți spun.
GEORGE: Nu te supăra, Albă ca Zăpada, dar dacă nu ne spui ce se petrece, nu mergem nicăieri.
ALBĂ CA ZĂPADA: Bine, vă spun. Chiar vrea să vă trimită acasă...dar cu o condiție. Vrea să ne ajutați să salvăm Lumea Poveștilor!
GEORGE ȘI MIHAI: Cum?
ALBĂ CA ZĂPADA: Ia-ți spus-o chiar voi Lupului.
GEORGE: A,...filmulețul. Dar noi am spus-o așa ...într-o doară.
ALBĂ CA ZĂPADA: Cum vreți.
GRETEL: Hai Hansel!
MIHAI: Unde plecați?
ALBĂ CA ZĂPADA: La balul ce se ține la palatul Cenușăresei. Acolo luăm cele mai importante hotărâri.
MIHAI (oprindu-l pe George) Ce faci, pleci și tu?
GEORGE: Da ce vrei să stau aici și să mă fugărească Mama Vitregă?
MIHAI: Bine, hai!

-Scena balului, toate personajele sunt în scenă, intră și Mihai și George cu scufii de pitici pe cap-
MIHAI: Crezi că e bine ce facem?
GEORGE: Nu tu ai fost cu ideea?
MIHAI: Da, dar acum am impresia că toată lumea ne privește.De l-am găsi mai repede pe Vrăjitorul ăsta! Facem așa cum am stabilit. Îl găsim, îl scoatem din mijlocul mulțimii și-l rugăm să ne ajute.
VRĂJITORUL DIN OZ: Dragii mei, mă bucur că v-ați adunat într-un număr atât de mare. Avem de luat o hotărâre grea. Din cauza asta azi nu voi răspunde la plângerile făcute.
LUPUL: Bravo!(Scufița îl plesnește)
SCUFIȚA ROȘIE: De ce? Lupul din povestea noastră trebuie schimbat!
OGLINDA: Și Prințul nostru!
MAMA VITREGĂ: Și piticii, au dat toți bir cu fugiții!
VRĂJITORUL: Liniște! Avem lucruri mai importante de discutat! Lumea noastră moare, fraților! Poveștile dispar una câte una. Părinții nu mai citesc, copiii nu mai ascultă. Trebuie să-i recâștigăm de partea noastră!De aceea i-am adus pe cei doi copii în lumea noastră.Priviți-i!(arată spre copii)
MAMA VITREGĂ: În sfârșit! (se repede la ei) Veți plăti pentru tot!
-Vrăjitorul se interpune între ea și cei doi copii-
VRĂJITORUL: Femeie, stăpânește-te ! Crezi că rezolvi ceva cu asta?
MAMA VITREGĂ: Da, voi sili toți copii din lume să citească povești și dacă tot nu vor vrea am să-i otrăvesc.
SCUFIȚA ROȘIE: Vrăjitorule, am bănuiala că vrei să le dai drumul. Mai întâi, are dreptate (arată spre Mama Vitregă) să ne răzbunăm un pic.
MIHAI (cade în genunchi în fața Vrăjitorului): Te rog, scapă-ne de aici. Jur că am să citesc de 4 ori pe zi povestea Vrăjitorului din Oz.
VRĂJITORUL DIN OZ: Ce se întâmplă cu Lumea Poveștilor? Suferă de aceeași boală ca și Realitatea. Nu vedeți cât sunteți de diabolici? Chiar de vor citi cu forța povești, tot vom pieri. Suntem rodul imaginației lor, iar dacă nu-i mai interesăm va trebui să acceptăm lucrul ăsta cu demnitate..
ALBĂ CA ZĂPADA: Păi și ce propui să facem?
VRĂJITORUL DIN OZ: Să votăm! E democrație,nu?
TOATE PERSONAJELE: Noi votăm da!
VRĂJITORUL: Nu voi trebuie să votați, ci ei (arată spre sală). I-am adus pe Mihai și George aici ca să-i pot momi și pe ei(arată spre sală).
Deci, dragi copii mai aveți nevoie de noi, Poveștile?
(toate personajele se aliniază la buza scenei ca în fața unui pluton de execuție)