SAREA ÎN BUCATE
2 POVESTITORI
ÎMPĂRATUL1
ÎMPĂRATUL 2
FATA CEA MICĂ
FATA CEA MIJLOCIE
FATA CEA MARE
FECIORUL
CHELĂREASA
ÎMPĂRĂTEASA
POVESTITORUL 1: Gata? V-ați găsit locurile?
POVESTITORUL2: Putem începe?
POVESTITORUL 1: A fost odată un împărat care după ce i-a murit nevasta a rămas pe cap cu trei fete pe care trebuia acum să le crească singur.
Și credeți-mă nu-i era ușor deloc
-intră în scenă cele 3 fete, fata mică cu o carte, celelalte cu o jucărie pe care se ceartă-
ÎMPĂRATUL: Ce e hărmălaia asta? Gata, terminați!(se așează supărat pe scaun, fetele 2 vin și se gudură pe lângă el fals)
FATA MARE ȘI MIJLOCIE: Iartă-ne tată!Dar știi că noi te iubim.
ÎMPĂRATUL: Și cam cât de tare mă iubiți voi?
FATA MARE:Tată, doar mierea-n lumea toată, dulce-i ca iubirea mea.
ÎMPĂRATUL: Să îmi trăiești fata mea!
FATA MIJLOCIE: Eu ca zahărul te iubesc tată și te-oi iubi viața toată!
ÎMPĂRATUL: S-mi trăiești fetiță bine și să mă bucur de tine.
FATA MICĂ: Iartă-mă tată că-ndrăznesc, să-ți spun cât te iubesc.
ÎMPĂRATUL: Vino și spune-mi fata mea cu ce se aseamănă iubirea ta?
FATA MICĂ: O, preaiubite împărate, iubirea mea-i ca sarea în bucate.
ÎMPĂRATUL: Ia făte-ncoace, hai-nainte, să ne-nțelegem la cuvinte. Nesocotito, tu n-auzi ce dragoste îmi poartă surorile tale mari?Cum nu te iei după ele, să-mi spui de zahăr și de miere?
Oare de asta mă trudesc o viață-ntreagă să vă cresc? Să-mi spui că mă iubești ca sarea-n bucate. Să pleci de-aici și să te duci departe.
FATA CEA MICĂ: Iartă-mă iubit părinte dar asta mi-a venit în minte și-am crezut că iubirea mea, nu-i mai prejos ca zahărul și mierea.
ÎMPĂRATUL:Du-te departe de-aici și să nu-mi ieși în cale.
(Împăratul și fetele ies, F mică rămâne în scenă, marchează plecarea în lume pe o melodie tristă)
CHELĂREASA: Spune-mi tu, fetiță dragă, de ce umbli-n lumea largă? Ce vrei și de ce te-oprești, la porțile împărătești?
FATA MICĂ:Eu sunt o fată săracă, și umblu-n lumea largă, ca de lucru să găsesc să am din ce să trăiesc.
CHELĂREASA: Hai cu mine fata mea.
POVESTITORUL 2: Fiindcă mâna îi mergea la dulceți, la frământat și la a face curat, ajutoarea chelăresei ajunse-n preajma împărătesei.
POVESTITORUL1: Dintr-un război, feciorul de-mpărat veni și fata cu grijă îl îngriji.
-muzică romantică, mișcare cu cei doi-
FECIORUL: Mamă, m-am înzdrăvenit, să mă-nsor eu m-am gândit.
ÎMPĂRĂTEASA: Dar bine măi băiete, cum o fată din casă, să ajungă împărăteasă?
FECIORUL: Prea bine mamă, de n-ai vrea, cu alta nu m-oi însura.
ÎMPĂRĂTEASA: Ei bine, haide să vedem pe-mpărat cum îl înduplecăm.
POVESTITORUL 2:O femeie când vrea are putere de convingere. Așa că....reușiră să-l înduplece.
POVESTITORUL 1: Când începură a face pregătirile de nuntă, fata-l rugă pe socrul împărat, s-o lase să-l poftească neapărat, pe un cutare împărat.
POVESTITORUL 2: Nimeni nu bănuia însă că acesta tatăl său era.
Actul II
POVESTITORUL 1: Mireasa bucătarilor a dat, poruncă ce bucate să gătească. Dar pentru un singur invitat, a vtut chiar ea să pregătească, li apoi le-a încredințat unei slugi să le servească.
ÎMPĂRATUL 1.: Vecine, eu tare aș vrea, să gust puțin din mâncarea ta.
ÎMPĂRATUL 2: Ia și gustă cât îi vrea, dar și tu ai tot așa.
ÎMPĂRATUL 1: Mâncarea ta e bună și gustoasă, pe când a mea e dulce și grețoasă. Bine-mpărate, m-ai chemat ca să-ți bați joc de mine?
ÎMPĂRATUL 2: Vai de mine și de mine! Cum poți crede așa ceva?
ÎMPĂRATUL 1: Să mă ierți împărate, asemenea bucate nici nu le pot mânca și după cum am văzut, celelalte-au gust plăcut.
ÎMPĂRATUL 2 : Să vină-ndată bucătarii, ca să găsim vinovații.
FATA CEA MICĂ: Nu va fi nimeni pedepsit, bucatele eu le-am gătit. Împăratul acesta este tatăl meu. Nu-ți mai aduci aminte tată, când ți-am spus că te iubesc ca sarea în bucate?Doar miere și sare i-am pus, bucatele bune nu-s fără sare.
ÎMPĂRATUL 1: Ai dreptate, fata mea.Pe nedrept te-am alungat, mă rog să fiu iertat.
ÎMPĂRATUL 2: Să cânte muzica. Cu toții să ne distrăm.
POVESTITORUL 1: Și așa petrecură cu toții 3 zile și 3 nopți.Ne grăbim și noi acum, ca să mâncăm ceva bun .Și spun pe nerăsuflate vă iubesc ca sarea-n bucate.
2 POVESTITORI
ÎMPĂRATUL1
ÎMPĂRATUL 2
FATA CEA MICĂ
FATA CEA MIJLOCIE
FATA CEA MARE
FECIORUL
CHELĂREASA
ÎMPĂRĂTEASA
POVESTITORUL 1: Gata? V-ați găsit locurile?
POVESTITORUL2: Putem începe?
POVESTITORUL 1: A fost odată un împărat care după ce i-a murit nevasta a rămas pe cap cu trei fete pe care trebuia acum să le crească singur.
Și credeți-mă nu-i era ușor deloc
-intră în scenă cele 3 fete, fata mică cu o carte, celelalte cu o jucărie pe care se ceartă-
ÎMPĂRATUL: Ce e hărmălaia asta? Gata, terminați!(se așează supărat pe scaun, fetele 2 vin și se gudură pe lângă el fals)
FATA MARE ȘI MIJLOCIE: Iartă-ne tată!Dar știi că noi te iubim.
ÎMPĂRATUL: Și cam cât de tare mă iubiți voi?
FATA MARE:Tată, doar mierea-n lumea toată, dulce-i ca iubirea mea.
ÎMPĂRATUL: Să îmi trăiești fata mea!
FATA MIJLOCIE: Eu ca zahărul te iubesc tată și te-oi iubi viața toată!
ÎMPĂRATUL: S-mi trăiești fetiță bine și să mă bucur de tine.
FATA MICĂ: Iartă-mă tată că-ndrăznesc, să-ți spun cât te iubesc.
ÎMPĂRATUL: Vino și spune-mi fata mea cu ce se aseamănă iubirea ta?
FATA MICĂ: O, preaiubite împărate, iubirea mea-i ca sarea în bucate.
ÎMPĂRATUL: Ia făte-ncoace, hai-nainte, să ne-nțelegem la cuvinte. Nesocotito, tu n-auzi ce dragoste îmi poartă surorile tale mari?Cum nu te iei după ele, să-mi spui de zahăr și de miere?
Oare de asta mă trudesc o viață-ntreagă să vă cresc? Să-mi spui că mă iubești ca sarea-n bucate. Să pleci de-aici și să te duci departe.
FATA CEA MICĂ: Iartă-mă iubit părinte dar asta mi-a venit în minte și-am crezut că iubirea mea, nu-i mai prejos ca zahărul și mierea.
ÎMPĂRATUL:Du-te departe de-aici și să nu-mi ieși în cale.
(Împăratul și fetele ies, F mică rămâne în scenă, marchează plecarea în lume pe o melodie tristă)
CHELĂREASA: Spune-mi tu, fetiță dragă, de ce umbli-n lumea largă? Ce vrei și de ce te-oprești, la porțile împărătești?
FATA MICĂ:Eu sunt o fată săracă, și umblu-n lumea largă, ca de lucru să găsesc să am din ce să trăiesc.
CHELĂREASA: Hai cu mine fata mea.
POVESTITORUL 2: Fiindcă mâna îi mergea la dulceți, la frământat și la a face curat, ajutoarea chelăresei ajunse-n preajma împărătesei.
POVESTITORUL1: Dintr-un război, feciorul de-mpărat veni și fata cu grijă îl îngriji.
-muzică romantică, mișcare cu cei doi-
FECIORUL: Mamă, m-am înzdrăvenit, să mă-nsor eu m-am gândit.
ÎMPĂRĂTEASA: Dar bine măi băiete, cum o fată din casă, să ajungă împărăteasă?
FECIORUL: Prea bine mamă, de n-ai vrea, cu alta nu m-oi însura.
ÎMPĂRĂTEASA: Ei bine, haide să vedem pe-mpărat cum îl înduplecăm.
POVESTITORUL 2:O femeie când vrea are putere de convingere. Așa că....reușiră să-l înduplece.
POVESTITORUL 1: Când începură a face pregătirile de nuntă, fata-l rugă pe socrul împărat, s-o lase să-l poftească neapărat, pe un cutare împărat.
POVESTITORUL 2: Nimeni nu bănuia însă că acesta tatăl său era.
Actul II
POVESTITORUL 1: Mireasa bucătarilor a dat, poruncă ce bucate să gătească. Dar pentru un singur invitat, a vtut chiar ea să pregătească, li apoi le-a încredințat unei slugi să le servească.
ÎMPĂRATUL 1.: Vecine, eu tare aș vrea, să gust puțin din mâncarea ta.
ÎMPĂRATUL 2: Ia și gustă cât îi vrea, dar și tu ai tot așa.
ÎMPĂRATUL 1: Mâncarea ta e bună și gustoasă, pe când a mea e dulce și grețoasă. Bine-mpărate, m-ai chemat ca să-ți bați joc de mine?
ÎMPĂRATUL 2: Vai de mine și de mine! Cum poți crede așa ceva?
ÎMPĂRATUL 1: Să mă ierți împărate, asemenea bucate nici nu le pot mânca și după cum am văzut, celelalte-au gust plăcut.
ÎMPĂRATUL 2 : Să vină-ndată bucătarii, ca să găsim vinovații.
FATA CEA MICĂ: Nu va fi nimeni pedepsit, bucatele eu le-am gătit. Împăratul acesta este tatăl meu. Nu-ți mai aduci aminte tată, când ți-am spus că te iubesc ca sarea în bucate?Doar miere și sare i-am pus, bucatele bune nu-s fără sare.
ÎMPĂRATUL 1: Ai dreptate, fata mea.Pe nedrept te-am alungat, mă rog să fiu iertat.
ÎMPĂRATUL 2: Să cânte muzica. Cu toții să ne distrăm.
POVESTITORUL 1: Și așa petrecură cu toții 3 zile și 3 nopți.Ne grăbim și noi acum, ca să mâncăm ceva bun .Și spun pe nerăsuflate vă iubesc ca sarea-n bucate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu