ALICE IN ȚARA MINUNILOR
PERSONAJE:
ALICE
KITTY
COSTUM NEGRU 1
COSTUM NEGRU 2
COSTUM NEGRU 3
CRINUL
TRANDAFIRUL
VIOREAUA
REGINA ALBĂ
REGINA NEAGRĂ
HOPA
ȚOPA
DOMNUL IMBRĂCAT IN
HÂRTIE
TAXATORUL
OAIA
GRĂSUN GRĂSAN
-acțiunea
are loc în sală, alături de spectatori, cortina este trasă-
-Scena
reprezintă oglinda. Alice stă pe un fotoliu și studiază o carte. Din când în
când cască plictisită. Pisica se joacă pe jos cu un ghem.Alice nu vede ce face
aceasta-
ALICE (inchizând cartea): Oribil de
plictisitor. Poate dacă ar avea mai multe poze ...Asta am spus și azi la ora de
istorie și doamna știi ce mi-a răspuns: „În lume lucrurile nu arată numai cum
vrem noi! De-ar fi așa lumea n-ar mai avea sens.”
Ce-ai făcut? Să-ți fie rușine. Am muncit 2 ore ieri să fac
ghemul ăsta! Dina ar trebui să te pedepsească mai des.(Pisica începe să miorlăie
supărată, Alice îi ia ghemul și îl reface în fotoliu) Da, ai dreptate,
încep să mă comport exact ca mama. Pedepse mai mari, pedepse mai mici, pedepse
mijlocii. Mie mi-au adunat pedepsele. Mă întreb ce vor face la sfârșitul
anului? Cred că mă vor trimite la închisoare. Cu siguranță o lume fără pedepse
ar fi .......plină de sens.
(meditând)
Sens...............Non sens. Asta e. Non-sens. Tu-ți dai seama Kitty ce bine-ar
fi ca lucrurile din jurul nostru să fie invers decât sunt în realitate.De
exemplu: în lumea reală școala e plictisitoare. De-aș putea să-mi creez o țară
a mea școala ar fi ca un Disneyland. Copiii n-ar mai vrea să plece niciodată.
Și cu siguranță aș interzice pedepsele. Pentru fiecare greșeală copiii ar
primii.......îmbrățișări. Kitty tu știisă joci șah? M-ai văzut de atâtea ori jucând cu tata așa că e
imposibil să nu fii învățat câte ceva!Ei bine, pisicuța mea scumpă să zicem
că.....în țara asta a mea noi două am fii regii și reginele. Știu, în mod
normal nu există decât o pereche, dar e țara mea și o conduce cine vreau eu.
Așa că tu vei fii Regina Neagră. Să zicem că......țara asta a mea s-ar numii......(se uită spre oglindă-scenă) Țara Oglinzilor. Ce frumos ar fi dacă am
putea pătrunde într-o oglindă. Să zicem că s-a făcut moale ca un borangic
și............ O da ce somn m-a luat! Cred că am să ațipesc puțin. Așa voi avea
forțe noi să-mi construiesc țara.(vorbește rar și căscând)Și să vezi ce
minunății am să construiesc în ea............Tu...dacă vrei poți dormi...în
poala mea......
-KITTY
se joacă cu ghemul și la un oment dat îl aruncă din greșeală în scenă. Îl
recuperează, dar e curioasă ce e dincolo de cortină. Trage de cortină. În
partea cealaltă un copil va fii proiecția sa în oglindă și-i va imita
mișcările. Pe scenă se vor afla și Regina și Regele Negru, Regele Alb . La un
moment dat proiecția pisicii face o altă mișcare. Kitty se sperie, țipă și o
trezește pe Alice,
apoi fuge.)
ALICE: Ce-o fii
pățit?Ia uite a tras iar draperia de la oglindă. Cu siguranță a zgâriat-o.(Urcă pe scenă. La un moment realizează că nu e normal să nu se vadă în
oglindă)
ALICE: UAU! AM reușit!
Sunt în Casa Oglinzii! Ia uite, totul arată la fel dar răsturnat. E cam logic.
(Apar Regele și Regina NEAGRĂ. Alice se ascunde de după cortină)Numai că nu
înțeleg ce caută aici piesele de șah. Acasă ele sunt în cutie. Nu cred că m-au
văzut.
(cineva țipă în culise)
REGINA NEAGRĂ: Ăsta e
glasul copilului meu. Vin acum scumpa mea Lily! Pisicuța mea împărătească.
Dă-te domnule la o parte!(îl trântește pe Regele Alb. Din instinct Alice fuge
să-l ridice. Regele e speriat căci pentru ei Alice cică e invizibilă)
REGELE ALB: Găgăuță împărătească!Da cine.....
REGELE NEGRU: Și
dumneata ți-ai găsit să stai tocmai aici!
REGELE ALB: Da unde-ar
trebui să stau? E și țara mea și am dreptul să stau unde poftesc.
REGELE NEGRU: Așadar ai
chef de război! Vino!(pleacă)
REELE ALB: Până acum
n-aveam.Da mi-a venit o poftă..........Și totuși cine m-a ridicat........E ceva
necurat la mijloc. Am să aflu după ce câștig războiul.
ALICE: Ce haioși sunt
când se enervează! Frumos e aici! Oare grădina o fii la fel? Mă duc să văd și
apoi mă întorc acasă.
Aș putea să văd mult
mai bine de-aș ajunge pe colina aia. Cărarea asta cred că duce direct acolo.
Întortocheată mai e! Oricât aș merge colina tot departe rămâne. Acum m-am și
rătăcit. Nu mai știu să mă întorc.Crinule, cât aș vrea să poți vorbi!
CRINUL: Despre ce-ai
vrea să discutăm?
ALICE: Toate florile
știu să vorbească?
TRANDAFIRUL: Tu din ce
grădină vii?
ALICE: Nu vin din nici
o grădină.
TRANDFIRUL: Așa cum
bănuiam, e o floare de câmp.
VIOREAUA: Din ce
specie?
ALICE: Nu sunt din nici
o specie, mă cheamă Alice.
TRANDAFIRUL: N-am mai
vâzut o așa Alice, cu o asemenea inflorescență
CRINUL: Ai mai
văzut o Alice?
VIOREAUA: Fac pariu că
ești o buruiană.
ALICE: Nu sunt o
buruiană, sunt o fetiță.
VIOREAUA: O mutră așa
de tâmpită n-am mai întâlnit
CRINUL: Ține-ți gura!Ca
și cum ai fii văzut vreodată pe cineva!
ALICE: Cum se face că
vorbiți atât de.........frumos?Am fost în multe grădini dar niciuna din flori
nu știa să vorbească.
CRINUL: Pune mâna pe
pământ.
ALICE: E foarte tare.
Și care-i legătura?
CRINUL: În cele mai
multe grădini pământul e moale așa că florile adorm tot timpul.
ALICE: Nu m-am gândit
la asta.
TRANDAFIRUL: Cred că nu
te-ai gândit niciodată la ceva.
T+V (la mișto): Plouă,
plouă, plouă! Alice face ouă!
TRANDAFIRUL: Mai e o floare pe aici care se poate mișca exact ca
tine.
VIOREAUA: Da e mai
stufoasă.
ALICE: Vine întotdeauna
pe aici?
VIOREAUA: Vine!
Aooleuu, chiar vine!Îi aud pașii pe cărare.Compatrioți, culcarea. Nu trebuie
s-o enervăm. Când se supără ne smulge petalele
ALICE (după ce a
studiat cărarea): E Regina Neagră. Am s-o aștept.
CRINUL: Te-aș sfătui
să-ți cauți de drum.
VIOREAUA: De-am avea și
noi picioare așa am face.
REGINA NEAGRĂ: De unde
vii? Unde te duci?Ridică ochii, vorbește frumos și nu te mai juca cu degetele.
ALICE:Vin de acasă.
REGINA NEAGRĂ: Cum?
Acasă? Unde-ar fi asta?Fă o plecăciune până te gândești la răspuns, câștigi
timp.
ALICE: Casa mea e
dincolo de oglindă. Doream să văd grădina. Ce ciudat arată, parcă ar fii o
tablă imensă de șah. Ia uite, câțiva omuleți circulă pe acolo. Cât aș dori să fiu unul din
ei!M-așmulțumi și cu rolul de pion.
REGINA NEAGRĂ: Nimic mai
simplu, poți fi pionul Reginei Albe. Acum te aflii în câmpul al II lea. Când
vei ajunge în câmpul VIII vei fi regină.
ALICE: Și ce trebuie să
fac?
REGINA NEAGRĂ: Mai
întâi asta. (începe să alerge)
ALICE: Da nu înaintăm,
rămânem pe loc.
REGINA NEAGRĂ: Mai
repede! Nu încerca să vorbești!
ALICE: Mai avem mult?
REGINA NEAGRĂ: Mai
repede!
ALICE: Eu nu mai
pot!(cade jos)
REGINA NEAGRĂ: Acum te
poți odihni.
ALICE: Păi tot de aici
am plecat. În lumea mea când alergi ceva timp ajungi în altă parte.
REGINA NEAGRĂ: La noi e
invers. Ca să stai pe loc trebuie să alergi și mai repede. Vrei un biscuit?Sper
că ți-ai potolit setea. În continuare vei parcurge cu trenul câmpul al III-lea.
Da tu nu spui nimic?
ALICE: N-am știut că
trebuie să spun ceva.
REGINA NEAGRĂ: Trebuia
să spui: sunteți foarte amabilă că-mi oferiți toate aceste informații. Să
presupunem că ai făcut-o. Ne vedem în câmpul 8 unde vom fii amândouă regine.
-apar corpurile negre
care pun scaunele pentru tren, unul din ei e îmbrăcat în taxator, ceilalți fac
ca trenul apoi continuă în culise-
TAXATORUL: Biletele, vă
rog! Haide fetițo, arată biletul!
ALICE: Mă tem că n-am
bilet.
TAXATORUL: Nu te mai
scuz, puteai cumpăra de la conductorul trenului.(uitându-se cu binoclul la ea)
Oricum, ai greșit drumul.
DOMNUL DE HÂRTIE: Un
copil atât de mic ar trebui să știe unde merge.
CN2: Va trebui să plece
de aici ca bagaj.
CN1: Schimbă trenul.
(se îneacă)
CN2: Îi punem o
etichetă: ”Atenție, fetiță!”
CN1: Va pleca cu poșta
pentru că are cap.
DH: Nu-i băga în seamă!
Ia un bilet de întoarcere.
ALICE: Chiar nu-mi
pasă! Eu nu fac parte din această excursie. Mă aflam într-o poiană și aș vrea
să mă pot întoarce acolo.
-zgomot
strident de locomotivă, DH și Alice sar speriați și apoi se împrăștie pe jos,
CN1
retrage scaunele, DH se rostogolește în
culise și Alice rămâne singură-
-apar Hopa și Țopa-
HO:
Dacă crezi că suntem de ceară trebuie să plătești!
ȚO:
Iar dacă crezi că suntem vii trebuie să ne vorbești.
ALICE:
Scuze!
HOPA:
Știu la ce te gândești, dar nu e deloc așa!
ȚOPA:
Dimpotrivă, dacă ar fi așa ar putea să fie; dar cum nu e nu e. Asta e logic.
ALICE:
Știși cumva cum aș putea ieși din locul ăsta?
HOPA:
Ai început de-a-ndoaselea! Când faci vizite prima oară spui ”Bună ziua!”Și dai
mâna. (cei doi își dau mâna se
îmbrățișează, apoi o prin și pe Alice într-o horă)
HOPA:
Destul!
ALICE:
Sper că nu sunteți prea obosiți
AMÂNDOI:
A..............NU.
ALICE:
Oricum, mai bine aș pleca, văd că începe să se întunece.Credeți că are să
plouă?
HOPA
(deschide o umbrelă): La mine cu siguranță nu va ploua.
ALICE:
Dar ar putea să plouă afară?
ȚOPA:
Ar putea de-ar avea poftă.
(ALICE
dă să plece)
HOPA
(arătând sub o tufă): Vezi asta?
ALICE
(ridicând obiectul) E o sfârlează, sau.........
HOPA:
Știu prea bine ce e! E stricată (se uită urât la Țopa care se pitește sub
umbrelă)
ALICE:
Te superi prea repede pentru o sfârlează veche.
HOPA:
Dar nu e veche. Ieri am cumpărat-o. (pauză de furie) Așadar, vrei bătaie?
-costumele
recită poezia: Ceidoi amici,știți, Hopa Țopa
În luptă
se avântă
Pentr-o
sfârlează ce-au stricat
Acum se
iau la trântă.
ȚOPA:
Cred că sunt pregătit de luptă. Ba nu.......Așteaptă.(revine din
culise....blindat)
HOPA:
A....păi, stai așa!( idem) Alice, ești drăguță să mă ajuți să mă îmbrac?
Țopa:
Și eu am nevoie de ajutor.(Hopa se uită urât la el)
HOPA:
Dar e scutierul meu, nu poate fii și al adversarului. Nu așa e în povești.
ALICE:
Hai să facem noi o excepție. (Hopa admite cu greu)
HOPA
(în șoaptă lui Alice): Sunt tare palid?
ALICE:
Foarte puțin.
HOPA:
În general sunt foarte viteaz. Acum mă doare capul.
ALICE:
Cred că e de la ...(arată spre tigaia de pe cap)
ȚOPA:
Pe mine mă doare măseaua.
ALICE:
Perfect.
T
și H: Poftim?
ALICE:
A.......vream să spun că ar fi mai bine să nu vă luptați azi.
HOPA:
A, nu. Măcar puțin așa de încălzire, tot
ne caftim. Cât e ceasul?
ȚOPA:
Patru jumătate. Hai să ne batem până la 6 și apoi mâncăm.
HOPA(descurajat): Bine. Da să nu te apropii
prea mult. Când sunt furios lovesc unde apuc.
ȚOPA:
Și eu lovesc tot ce-mi vine la îndemână (după
ce-și aranjează cratița pe cap)...fie
că văd sau nu.
ALICE:
Cred că loviți copacii destul de des.
HOPA:
După cum vezi i-am dat gata pe toți. Știi că nu avem decât o spadă, tu poți lua
umbrela, e destul de ascuțită. Începe să se-ntunece.
ALICE:
Ce nor gros și negru!
HOPA:
Cioaraaaaaaaaa!
-o iau la fugă-
-Alice prinde o eșarfă aruncată din culise. Regina
Albă intră în fugă, îi smulge eșarfa-
ALICE: Sunteți
cumva Regina Albă?
Îmi dați voie să
vă ajut?
REGINA ALBĂ: Nu
știu ce-i cu ea. Nu vrea să stea nicicum.
ALICE: V-ar
trebui o cameristă.
REGINA ALBĂ: Te
interesează? Un bănuț pe zi și magiun o dată la 2 zile.
ALICE: Nu prea.
REGINA ALBĂ: E
un magiun foarte bun.
ALICE: Oricum
azi n-am nevoie.
REGINA ALBĂ:
Dacă ai avea nevoie n-ai putea să-l ai. Regula este: ieri și mâine magiun dar
niciodată azi.
ALICE: N-are
logică. Trebuie să existe și ”azi magiun”.
REGINA ALBĂ: Nu,
nu se poate.Magiun la 2 zile. Azi nu sunt 2 zile.
ALICE: Nu
înțeleg nimic.
REGINA ALBĂ:
Asta e urmarea vieții pe dos
ALICE: Poftim?
REGINA ALBĂ: Ai
uitat sens-non sens. Există însă un mare avantaj: memoria lucrează în ambele
sensuri.
ALICE: M-ați
încurcat și mai tare. Nu pot să-mi amintesc lucrurile înainte de a se întâmpla.
REGINA ALBĂ: Ba
da. Eu pot să-mi amintesc lucruri care se vor întâmpla peste două săptămâni.
OOOOOO! Degetul îmi sângerează.
ALICE:
V-ați înțepat la deget?
REGINA ALBĂ: Nu
încă dar curând când voi încerca să-mi prind broboada ........ ,
-îi scapă broșa cu care e prinsă eșarfa o ia de jos
și se înțeapă dar nu țipă-
Asta e pricina
sângerării.
ALICE: Acum de
ce nu țipați?
REGINA ALBĂ: Am
țipat atunci și e suficient. La anii mei nu poți urla toată ziua.
ALICE: Ce vârstă
aveți?
REGINA A: 101
ANI
ALICE: NU POT să
cred.
REGINA: Mai
încearcă. Trage aer în piept și închide ochii.
ALICE: N-ARE
rost. Nu poți crede în lucruri imposibile.
REGINA ALBĂ:
N-ai făcut prea multe exerciții. Când eram ca tine exersam câte o jumătate de
oră pe zi.
ALICE: Vă mai
doare degetul?
REGINA ALBĂ:
Nici măcar nu mă pișcă.
-în locul
reginei se așează un CN cu mască de oaie-
OAIA: Ce dorești
să cumperi?
ALICE: Nu știu încă. Pot să mă uit întâi în
jurul meu?
OAIA:
Te poți uita în fața ta și în ambele părți, dar n-ai cum să te uiți împrejur
decât dacă ai un ochi la spate. Deci......ai decis?
ALICE:
Aș dori să cumpăr un ou. Cât costă?
OAIA: Cinci bani
unul, doi bani pe două.
ALICE: Două sunt
mai ieftine decât unul. Două să fie.
OAIA: Dar va
trebui să le mănânci pe amândouă.
ALICE: Atunci să
fie unul.
REGINA ALBĂ
(mergând în culise și aducându-l pe Grăsun):Niciodată nu dau lucrurile direct
în mână. Ia-ți-l singură.
-reintră în
culise, Alice încearcă să pună mâna pe
ou-
GRĂSUN: Ce
îndrăzneală!
ALICE
(speriată): Mă scuzați!
GRĂSUN: Ce
îndrăzneală să mă numească ou! Unii oameni n-au mai multă minte ca un prunc!Cum
te cheamă și ce cauți aici
ALICE: Alice
GRĂSUN: E un
nume destul de tâmpit. Ce înseamnă?
ALICE: De ce
trebuie să însemne ceva?De ce stai aici singur?
GRĂSUN: Pentru
că nu e nimeni cu mine.Câți ani ai?
ALICE: Șapte ani
și șase luni.
GRĂSUN: Șapte
ani și șase luni.......Dacă mi-ai fi
cerut sfatul, ți-aș fi spus: ”Oprește-te la șapte!”. Acum e prea târziu.
ALICE: Nici un
om nu se poate împiedica de a crește mare. Ce cingătoare frumoasă ai.
-Grăsun se uită
furios la ea-
ALICE:
Adică....trebuia să spun o cravată frumoasă.Te rog să mă ierți!
GRĂSUN: E o mare
îndrăzneală ca cineva să nu deosebească o
cravată de o cingătoare!
ALICE: Îmi cer
scuze pentru ignoranța mea!
GRĂSUN (domolit): E o cravată frumoasă primită
de la Regina Albă ca dar de ne-ziua mea.
ALICE: Cum adică
ne-ziua ta?
GRĂSUN: Un dar
care se dă atunci când nu e ziua ta, firește.
ALICE: Mie îmi
plac mult cadourile de ziua mea.
GG: Nu știi ce
vorbești! Câte zile sunt într-un an?
ALICE: 365
Gg: Și câte zile
de naștere ai?
ALICE: Una.
GG: Dacă scazi
una din 365 câte zile rămân?
ALICE: 364,
FIREȘTE
GG: Aș prefera
să văd asta pe hârtie.....Pare să fie bine.
ALICE: E invers.
(îi întoarce caietul invers)
GG: Mda. Să
revenim. Ce crezi că ar alege copiii un cadou de ziua lor, sau 364 cadouri de
ne-ziua lor.
ALICE: Pare
logic. Eu vă las atunci. Trebuie să plec. Poate ne mai întâlnim.
GG: Nu te-aș
recunoaște de ne vom mai întâlni. Arăți la fel ca toți oamenii.Fața e la fel,
doi ochi, nasul în mijloc, gura dedesubt. Dacă ochii ar fi de exemplu....de
aceeași parte a nasului ar fi ceva.(închide
ochii și tace)
ALICE: Bună
ziua!(nu primește răspuns)
-oul e tras
afară-
ALICE: În
sfârșit în câmpul opt! Cât sunt de fericită! Ce-mi atârnă așa....... Cum a ajns
asta pe capul meu? Nu m-am așteptat să fiu regină atât de curând! OO, dar nu e
bine ca Măria Ta să stai așa întinsă în iarbă!
Știi că Reginele trebuie să fie demne!
-apar Regina
Albă și Regina Neagră care se pun lângă Alice-
ALICE: Vă rog,
n-ați vrea să-mi spuneți....
REGINA NEAGRĂ:
Vorbește când ești întrebată!
ALICE: Dacă toți
ar asculta această regulă și dacă ați vorbi și Dumneavoastră când sunteți
întrebată iar ceilalți ar aștepta să-i întrebați, nimeni n-ar spune vreodată
ceva.
RN: Caraghios!Cu
ce drept re numești Regină? Știi că nu poți fi asta până nu treci un examen?!
ALICE: Sunt
sigură că n-am înțeles.
RN: Vă poftesc
la dineul la Alice.
RA: Și eu vă
invit pe dumneavoastră.
ALICE: N-am
știut că voi avea musafiri, dar dacă e așa n-ar trebui ca eu să fac invitațiile?
RN: Ți-am dat
prilejul să o faci. Probabil nu ai luat lecții de bună-cuviință.
ALICE:
Bună-cuviința nu se predă cu lecția. Lecțiile te învață să socotești.
RA: Poți face o
Adunare?Cât fac unu și cu unu și cu unu și cu unu și cu unu și cu unu?
ALICE: Nu știu!
Am pierdut socoteala.
RN: Știi să faci
o scădere? Scade nouă din opt.
ALICE: Nu se
poate...
RA: Nu știe
scăderea. Știi împărțirea?Împarte o bucată cu un cuțit care e răspunsul?
RN: Unt cu
pâine. Să încercăm încă o scădere. Ia unui câine un os. Ce rămâne?
ALICE: Osul n-ar
rămâne, firește, dacă îl iau și nici câinele pentru că ar veni să mă muște și
atunci n-aș rămâne nici eu. Deci nimic e răspunsul.
RN: Greșit, ar
rămâne firea câinelui pentru că acesta și-ar pierde-o.
ALICE: Ce
prostii vorbim!
RA ȘI RN: Nu
știe deloc să socotească!
RN: Cunoști
alfabetul?
ALICE: Da.
RA: Și eu îl
știu. O să-l spunem de multe ori împreună.Să-ți spun un secret: știu să citesc
cuvinte care au o singură literă.
RN: Știi cum se
face pâinea?
ALICE: Cum să
nu. Iei făină albă....
RN: Hai să-i
facem vânt la cap! O să capete febră după atâta gândire.
ALICE: Vă rog...........
RN: Și-a
revenit. Limbi străine știi? Cum se zice pe franțuzește ”cexâna”?
ALICE: ”Cexâna”
nu e pe românește.
RN: Da cine a
zis că e?
ALICE: Dacă-mi
spui pe ce limbă e îți voi spune cum e pe franțuzește
RN: Reginele nu
fac astfel de târguri.
RA: Să nu ne
certăm. Care e pricina fulgerului?
ALICE: Pricina
fulgerului e tunetul. Ba nu, am vrut să spun contrariul.
RN : Prea
târziu.
RA: Ceea ce-mi
amintește că am avut o furtună cumplită într-una din ultimele grupe de marți.
ALICE: Grupe de
marți?
RN: Măria Ta
trebuie să o ierte. Are intenții bune, dar nu se poate oprii să spună prostii.
Dacă-i pui părul în papiotefaci minuni cu dânsa.
-RA își pune capul pe umărul lui Alice-
RA: Mi-e atât de
somn.
RN: Sărmana e
obosită! Netezește-i părul, împrumută-i boneta de noapte și cântă-i ”nu cunosc
nici un cântec de leagăn”.
ALICE: N-am la
mine boneta de noapte și ”nu cunosc nici un cântec de leagăn”.
RN: Atunci
trebuie să-i cânt eu.
Lasă-ți în voie căpșoru-aci
Pân la ospăț putem ațipi
Iar după aceea vom juca sub tei,
Reginele două și cu Alice trei!
Acum știi
versurile, cântă-le și pentru mine.
-reginele adorm-
ALICE: C e să
fac? În toată Istoria lumii nimeni n-a mai fost nevoit să aibă grijă de două
regine adormite deodată. Sculați-vă, sunteți prea grele!
-intră costumele
negre care încep și ele să cânte, Alice adoarme, costumele pun masa-
CN1: Ființe din
Țara Oglinzilor, voi
Aveți marea cinste să ne admirați
Și marea onoare odată cu noi
Cu două Regine la masă să stați.
-REGINELE se
trezesc și încep să petreacă, intră și alți meseni-
CN2 CN3: Deci
toarnă-n pahare cerneală și must
Sau ce băutură-i mai bună la gust; N
Nisip pune-n cidru și vin în opinci
Salută Regina de cincizeci ori cinci!
-se trezește și
Alice-
RN: Ai pierdut
rândul la friptură și pește. Serviți friptura!
RN: Pari cam
sfioasă: să te recomand acestei ciosvârte: ”Alice-Berbec, Berbec-Alice”
ALICE: Să vă dau
o bucată?
RN: Bineînțeles
că nu. Eticheta nu permite să tai pe cineva care ți-a fost recomandat. Luați
friptura!
-se aduce o
budincă-
ALICE: Nu vreau
să-mi recomandați budinca. Dacă o ținem așa nu mai mâncăm nimic.
-taie o bucată-
BUDINCA: Ce
neobrăzare! Ție ți-ar plăcea să tai o bucată din tine?Neisprăvito!
RN: Spune ceva!
E caraghios să lași toată conversația în seama budincii!
Gândește-te câteva minute! Între timp
vom bea în sănătatea ta. În sănătatea Reginei Alice!
-toată lumea începe să bea și să mănânce ciudat-
ALICE.: Nu pot
să mai rabd! (dărâmă totul de pe masă)
Aici totul e
ciudat. Nu mai vreau să fiu Regină! Vreau să fiu o fetiță obișnuită cu o viață
normală. O vreau pe Kitty înapoi!
-pisica apare
printre spectatori-
-Alice fuge la
ea și cortina se închide în spatele ei-
ALICE: Kitty, ce
dor mi-a fost de tine!Unde-ai fost? Daca-i știi prin ce aventuri am trecut în
Țara Oglinzii! N-am să te mai cert niciodată! Și-ți promit că-ți dau voie să
destrami 6 gheme de ață pe zi!Ce bine e acasă!