joi, 18 octombrie 2012

ALICE ÎN ȚARA OGLINZILOR


ALICE  IN ȚARA MINUNILOR

 

PERSONAJE:

ALICE

KITTY

COSTUM NEGRU 1

COSTUM NEGRU 2

COSTUM NEGRU 3

CRINUL

TRANDAFIRUL

VIOREAUA

REGINA ALBĂ

REGINA NEAGRĂ

HOPA

ȚOPA

DOMNUL IMBRĂCAT IN HÂRTIE

TAXATORUL

OAIA

GRĂSUN GRĂSAN

 

-acțiunea are loc în sală, alături de spectatori, cortina este trasă-

-Scena reprezintă oglinda. Alice stă pe un fotoliu și studiază o carte. Din când în când cască plictisită. Pisica se joacă pe jos cu un ghem.Alice nu vede ce face aceasta-

ALICE (inchizând cartea): Oribil de plictisitor. Poate dacă ar avea mai multe poze ...Asta am spus și azi la ora de istorie și doamna știi ce mi-a răspuns: „În lume lucrurile nu arată numai cum vrem noi! De-ar fi așa lumea n-ar mai avea sens.”

         Ce-ai făcut? Să-ți fie rușine. Am muncit 2 ore ieri să fac ghemul ăsta! Dina ar trebui să te pedepsească mai des.(Pisica începe să miorlăie supărată, Alice îi ia ghemul și îl reface în fotoliu) Da, ai dreptate, încep să mă comport exact ca mama. Pedepse mai mari, pedepse mai mici, pedepse mijlocii. Mie mi-au adunat pedepsele. Mă întreb ce vor face la sfârșitul anului? Cred că mă vor trimite la închisoare. Cu siguranță o lume fără pedepse ar fi .......plină de sens.

(meditând) Sens...............Non sens. Asta e. Non-sens. Tu-ți dai seama Kitty ce bine-ar fi ca lucrurile din jurul nostru să fie invers decât sunt în realitate.De exemplu: în lumea reală școala e plictisitoare. De-aș putea să-mi creez o țară a mea școala ar fi ca un Disneyland. Copiii n-ar mai vrea să plece niciodată. Și cu siguranță aș interzice pedepsele. Pentru fiecare greșeală copiii ar primii.......îmbrățișări. Kitty tu știisă joci șah? M-ai  văzut de atâtea ori jucând cu tata așa că e imposibil să nu fii învățat câte ceva!Ei bine, pisicuța mea scumpă să zicem că.....în țara asta a mea noi două am fii regii și reginele. Știu, în mod normal nu există decât o pereche, dar e țara mea și o conduce cine vreau eu. Așa că tu vei fii Regina Neagră. Să zicem că......țara asta a mea s-ar numii......(se uită spre oglindă-scenă)  Țara Oglinzilor. Ce frumos ar fi dacă am putea pătrunde într-o oglindă. Să zicem că s-a făcut moale ca un borangic și............ O da ce somn m-a luat! Cred că am să ațipesc puțin. Așa voi avea forțe noi să-mi construiesc țara.(vorbește rar și căscând)Și să vezi ce minunății am să construiesc în ea............Tu...dacă vrei poți dormi...în poala mea......

-KITTY se joacă cu ghemul și la un oment dat îl aruncă din greșeală în scenă. Îl recuperează, dar e curioasă ce e dincolo de cortină. Trage de cortină. În partea cealaltă un copil va fii proiecția sa în oglindă și-i va imita mișcările. Pe scenă se vor afla și Regina și Regele Negru, Regele Alb . La un moment dat proiecția pisicii face o altă mișcare. Kitty se sperie, țipă și o trezește pe Alice, apoi fuge.)

ALICE: Ce-o fii pățit?Ia uite a tras iar draperia de la oglindă. Cu siguranță a  zgâriat-o.(Urcă pe scenă. La un moment realizează că nu e normal să nu se vadă în oglindă)

ALICE: UAU! AM reușit! Sunt în Casa Oglinzii! Ia uite, totul arată la fel dar răsturnat. E cam logic. (Apar Regele și Regina NEAGRĂ. Alice se ascunde de după cortină)Numai că nu înțeleg ce caută aici piesele de șah. Acasă ele sunt în cutie. Nu cred că m-au văzut.

(cineva țipă în culise)

REGINA NEAGRĂ: Ăsta e glasul copilului meu. Vin acum scumpa mea Lily! Pisicuța mea împărătească. Dă-te domnule la o parte!(îl trântește pe Regele Alb. Din instinct Alice fuge să-l ridice. Regele e speriat căci pentru ei Alice cică e invizibilă)

REGELE ALB:  Găgăuță împărătească!Da cine.....

REGELE NEGRU: Și dumneata ți-ai găsit să stai tocmai aici!

REGELE ALB: Da unde-ar trebui să stau? E și țara mea și am dreptul să stau unde poftesc.

REGELE NEGRU: Așadar ai chef de război! Vino!(pleacă)

REELE ALB: Până acum n-aveam.Da mi-a venit o poftă..........Și totuși cine m-a ridicat........E ceva necurat la mijloc. Am să aflu după ce câștig războiul.

ALICE: Ce haioși sunt când se enervează! Frumos e aici! Oare grădina o fii la fel? Mă duc să văd și apoi mă întorc acasă.

Aș putea să văd mult mai bine de-aș ajunge pe colina aia. Cărarea asta cred că duce direct acolo. Întortocheată mai e! Oricât aș merge colina tot departe rămâne. Acum m-am și rătăcit. Nu mai știu să mă întorc.Crinule, cât aș vrea să poți vorbi!

CRINUL: Despre ce-ai vrea să discutăm?

ALICE: Toate florile știu să vorbească?

TRANDAFIRUL: Tu din ce grădină vii?

ALICE: Nu vin din nici o grădină.

TRANDFIRUL: Așa cum bănuiam, e o floare de câmp.

VIOREAUA: Din ce specie?

ALICE: Nu sunt din nici o specie, mă cheamă Alice.

TRANDAFIRUL: N-am mai vâzut o așa Alice, cu o asemenea inflorescență

CRINUL: Ai mai văzut  o Alice?

VIOREAUA: Fac pariu că ești o buruiană.

ALICE: Nu sunt o buruiană, sunt o fetiță.

VIOREAUA: O mutră așa de tâmpită n-am mai întâlnit

CRINUL: Ține-ți gura!Ca și cum ai fii văzut vreodată pe cineva!

ALICE: Cum se face că vorbiți atât de.........frumos?Am fost în multe grădini dar niciuna din flori nu știa să vorbească.

CRINUL: Pune mâna pe pământ.

ALICE: E foarte tare. Și care-i legătura?

CRINUL: În cele mai multe grădini pământul e moale așa că florile adorm tot timpul.

ALICE: Nu m-am gândit la asta.

TRANDAFIRUL: Cred că nu te-ai gândit niciodată la ceva.

T+V (la mișto): Plouă, plouă, plouă! Alice face ouă!

TRANDAFIRUL: Mai e  o floare pe aici care se poate mișca exact ca tine.

VIOREAUA: Da e mai stufoasă.

ALICE: Vine întotdeauna pe aici?

VIOREAUA: Vine! Aooleuu, chiar vine!Îi aud pașii pe cărare.Compatrioți, culcarea. Nu trebuie s-o enervăm. Când se supără ne smulge petalele

ALICE (după ce a studiat cărarea): E Regina Neagră. Am s-o aștept.

CRINUL: Te-aș sfătui să-ți cauți de drum.

VIOREAUA: De-am avea și noi picioare așa am face.

REGINA NEAGRĂ: De unde vii? Unde te duci?Ridică ochii, vorbește frumos și nu te mai juca cu degetele.

ALICE:Vin de acasă.

REGINA NEAGRĂ: Cum? Acasă? Unde-ar fi asta?Fă o plecăciune până te gândești la răspuns, câștigi timp.

ALICE: Casa mea e dincolo de oglindă. Doream să văd grădina. Ce ciudat arată, parcă ar fii o tablă imensă de șah. Ia uite, câțiva omuleți circulă pe  acolo. Cât aș dori să fiu unul din ei!M-așmulțumi și cu rolul de pion.

REGINA NEAGRĂ: Nimic mai simplu, poți fi pionul Reginei Albe. Acum te aflii în câmpul al II lea. Când vei ajunge în câmpul VIII vei fi regină.

ALICE: Și ce trebuie să fac?

REGINA NEAGRĂ: Mai întâi asta. (începe să alerge)

ALICE: Da nu înaintăm, rămânem pe loc.

REGINA NEAGRĂ: Mai repede! Nu încerca să vorbești!

ALICE: Mai avem mult?

REGINA NEAGRĂ: Mai repede!

ALICE: Eu nu mai pot!(cade jos)

REGINA NEAGRĂ: Acum te poți odihni.

ALICE: Păi tot de aici am plecat. În lumea mea când alergi ceva timp ajungi în altă parte.

REGINA NEAGRĂ: La noi e invers. Ca să stai pe loc trebuie să alergi și mai repede. Vrei un biscuit?Sper că ți-ai potolit setea. În continuare vei parcurge cu trenul câmpul al III-lea. Da tu nu spui nimic?

ALICE: N-am știut că trebuie să spun ceva.

REGINA NEAGRĂ: Trebuia să spui: sunteți foarte amabilă că-mi oferiți toate aceste informații. Să presupunem că ai făcut-o. Ne vedem în câmpul 8 unde vom fii amândouă regine.

-apar corpurile negre care pun scaunele pentru tren, unul din ei e îmbrăcat în taxator, ceilalți fac ca trenul apoi continuă în culise-

TAXATORUL: Biletele, vă rog! Haide fetițo, arată biletul!

ALICE: Mă tem că n-am bilet.

TAXATORUL: Nu te mai scuz, puteai cumpăra de la conductorul trenului.(uitându-se cu binoclul la ea) Oricum, ai greșit drumul.

DOMNUL DE HÂRTIE: Un copil atât de mic ar trebui să știe unde merge.

CN2: Va trebui să plece de aici ca bagaj.

CN1: Schimbă trenul. (se îneacă)

CN2: Îi punem o etichetă: ”Atenție, fetiță!”

CN1: Va pleca cu poșta pentru că are cap.

DH: Nu-i băga în seamă! Ia un bilet de întoarcere.

ALICE: Chiar nu-mi pasă! Eu nu fac parte din această excursie. Mă aflam într-o poiană și aș vrea să mă pot întoarce acolo.

-zgomot strident de locomotivă, DH și Alice sar speriați și apoi se împrăștie pe jos, CN1 retrage scaunele, DH se rostogolește în culise și Alice rămâne singură-

-apar Hopa și Țopa-    

HO: Dacă crezi că suntem de ceară trebuie să plătești!

ȚO: Iar dacă crezi că suntem vii trebuie să ne vorbești.

ALICE: Scuze!

HOPA: Știu la ce te gândești, dar nu e deloc așa!

ȚOPA: Dimpotrivă, dacă ar fi așa ar putea să fie; dar cum nu e nu e. Asta e logic.

ALICE: Știși cumva cum aș putea ieși din locul ăsta?

HOPA: Ai început de-a-ndoaselea! Când faci vizite prima oară spui ”Bună ziua!”Și dai mâna. (cei doi își dau mâna se îmbrățișează, apoi o prin și pe Alice într-o horă)

HOPA: Destul!

ALICE: Sper că nu sunteți prea obosiți

AMÂNDOI: A..............NU.

ALICE: Oricum, mai bine aș pleca, văd că începe să se întunece.Credeți că are să plouă?

HOPA (deschide o umbrelă): La mine cu siguranță nu va ploua.

ALICE: Dar ar putea să plouă afară?

ȚOPA: Ar putea de-ar avea poftă.

(ALICE dă să plece)

HOPA (arătând sub o tufă): Vezi asta?

ALICE (ridicând obiectul) E o sfârlează, sau.........

HOPA: Știu prea bine ce e! E stricată (se uită urât la Țopa care se pitește sub umbrelă)

ALICE: Te superi prea repede pentru o sfârlează veche.

HOPA: Dar nu e veche. Ieri am cumpărat-o. (pauză de furie) Așadar, vrei bătaie?

-costumele recită poezia: Ceidoi amici,știți, Hopa Țopa

                                      În luptă se avântă

                                      Pentr-o sfârlează ce-au stricat

                                      Acum se iau la trântă.

ȚOPA: Cred că sunt pregătit de luptă. Ba nu.......Așteaptă.(revine din culise....blindat)

HOPA: A....păi, stai așa!( idem) Alice, ești drăguță să mă ajuți să mă îmbrac?

Țopa: Și eu am nevoie de ajutor.(Hopa se uită urât la el)

HOPA: Dar e scutierul meu, nu poate fii și al adversarului. Nu așa e în povești.

ALICE: Hai să facem noi o excepție. (Hopa admite cu greu)

HOPA (în șoaptă lui Alice): Sunt tare palid?

ALICE: Foarte puțin.

HOPA: În general sunt foarte viteaz. Acum mă doare capul.

ALICE: Cred că e de la ...(arată spre tigaia de pe cap)

ȚOPA: Pe mine mă doare măseaua.

ALICE: Perfect.

T și H: Poftim?

ALICE: A.......vream să spun că ar fi mai bine să nu vă luptați azi.

HOPA: A, nu. Măcar puțin așa  de încălzire, tot ne caftim. Cât e ceasul?

ȚOPA: Patru jumătate. Hai să ne batem până la 6 și apoi mâncăm.

HOPA(descurajat): Bine. Da să nu te apropii prea mult. Când sunt furios lovesc unde apuc.

ȚOPA: Și eu lovesc tot ce-mi vine la îndemână (după ce-și aranjează cratița pe cap)...fie că văd sau nu.

ALICE: Cred că loviți copacii destul de des.

HOPA: După cum vezi i-am dat gata pe toți. Știi că nu avem decât o spadă, tu poți lua umbrela, e destul de ascuțită. Începe să se-ntunece.

ALICE: Ce nor gros și negru!

HOPA: Cioaraaaaaaaaa!

-o iau la fugă-

-Alice prinde o eșarfă aruncată din culise. Regina Albă intră în fugă, îi smulge eșarfa-

ALICE: Sunteți cumva Regina Albă?

Îmi dați voie să vă ajut?

REGINA ALBĂ: Nu știu ce-i cu ea. Nu vrea să stea nicicum.

ALICE: V-ar trebui o cameristă.

REGINA ALBĂ: Te interesează? Un bănuț pe zi și magiun o dată la 2 zile.

ALICE: Nu prea.

REGINA ALBĂ: E un magiun foarte bun.

ALICE: Oricum azi n-am nevoie.

REGINA ALBĂ: Dacă ai avea nevoie n-ai putea să-l ai. Regula este: ieri și mâine magiun dar niciodată azi.

ALICE: N-are logică. Trebuie să existe și ”azi magiun”.

REGINA ALBĂ: Nu, nu se poate.Magiun la 2 zile. Azi nu sunt 2 zile.

ALICE: Nu înțeleg nimic.

REGINA ALBĂ: Asta e urmarea vieții pe dos

ALICE: Poftim?

REGINA ALBĂ: Ai uitat sens-non sens. Există însă un mare avantaj: memoria lucrează în ambele sensuri.

ALICE: M-ați încurcat și mai tare. Nu pot să-mi amintesc lucrurile înainte de a se întâmpla.

REGINA ALBĂ: Ba da. Eu pot să-mi amintesc lucruri care se vor întâmpla peste două săptămâni. OOOOOO! Degetul îmi sângerează.

ALICE: V-ați  înțepat la deget?

REGINA ALBĂ: Nu încă dar curând când voi încerca să-mi prind broboada ........ ,

-îi scapă broșa cu care e prinsă eșarfa o ia de jos și se înțeapă dar nu țipă-

Asta e pricina sângerării.

ALICE: Acum de ce nu țipați?

REGINA ALBĂ: Am țipat atunci și e suficient. La anii mei nu poți urla toată ziua.

ALICE: Ce vârstă aveți?

REGINA A: 101 ANI

ALICE: NU POT să cred.

REGINA: Mai încearcă. Trage aer în piept și închide ochii.

ALICE: N-ARE rost. Nu poți crede în lucruri imposibile.

REGINA ALBĂ: N-ai făcut prea multe exerciții. Când eram ca tine exersam câte o jumătate de oră pe zi.

ALICE: Vă mai doare degetul?

REGINA ALBĂ: Nici măcar nu mă pișcă.

-în locul reginei se așează un CN cu mască de oaie-

OAIA: Ce dorești să cumperi?

 ALICE: Nu știu încă. Pot să mă uit întâi în jurul meu?

OAIA: Te poți uita în fața ta și în ambele părți, dar n-ai cum să te uiți împrejur decât dacă ai un ochi la spate. Deci......ai decis?

ALICE: Aș dori să cumpăr un ou. Cât costă?

OAIA: Cinci bani unul, doi bani pe două.

ALICE: Două sunt mai ieftine decât unul. Două să fie.

OAIA: Dar va trebui să le mănânci pe amândouă.

ALICE: Atunci să fie unul.

REGINA ALBĂ (mergând în culise și aducându-l pe Grăsun):Niciodată nu dau lucrurile direct în mână. Ia-ți-l singură.

-reintră în culise, Alice încearcă să pună mâna  pe ou-

GRĂSUN: Ce îndrăzneală!

ALICE (speriată): Mă scuzați!

GRĂSUN: Ce îndrăzneală să mă numească ou! Unii oameni n-au mai multă minte ca un prunc!Cum te cheamă și ce cauți aici

ALICE: Alice

GRĂSUN: E un nume destul de tâmpit. Ce înseamnă?

ALICE: De ce trebuie să însemne ceva?De ce stai aici singur?

GRĂSUN: Pentru că nu e nimeni cu mine.Câți ani ai?

ALICE: Șapte ani și șase luni.

GRĂSUN: Șapte ani și șase  luni.......Dacă mi-ai fi cerut sfatul, ți-aș fi spus: ”Oprește-te la șapte!”. Acum e prea târziu.

ALICE: Nici un om nu se poate împiedica de a crește mare. Ce cingătoare frumoasă ai.

-Grăsun se uită furios la ea-

ALICE: Adică....trebuia să spun o cravată frumoasă.Te rog să mă ierți!

GRĂSUN: E o mare îndrăzneală ca cineva să nu deosebească o  cravată de o cingătoare!

ALICE: Îmi cer scuze pentru ignoranța mea!

GRĂSUN (domolit): E o cravată frumoasă primită de la Regina Albă ca dar de ne-ziua mea.

ALICE: Cum adică ne-ziua ta?

GRĂSUN: Un dar care se dă atunci când nu e ziua ta, firește.

ALICE: Mie îmi plac mult cadourile de ziua mea.

GG: Nu știi ce vorbești! Câte zile sunt într-un an?

ALICE: 365

Gg: Și câte zile de naștere ai?

ALICE: Una.

GG: Dacă scazi una din 365 câte zile rămân?

ALICE: 364, FIREȘTE

GG: Aș prefera să văd asta pe hârtie.....Pare să fie bine.

ALICE: E invers. (îi întoarce caietul invers)

GG: Mda. Să revenim. Ce crezi că ar alege copiii un cadou de ziua lor, sau 364 cadouri de ne-ziua lor.

ALICE: Pare logic. Eu vă las atunci. Trebuie să plec. Poate ne mai întâlnim.

GG: Nu te-aș recunoaște de ne vom mai întâlni. Arăți la fel ca toți oamenii.Fața e la fel, doi ochi, nasul în mijloc, gura dedesubt. Dacă ochii ar fi de exemplu....de aceeași parte a nasului ar fi ceva.(închide ochii și tace)

ALICE: Bună ziua!(nu primește răspuns)

-oul e tras afară-

ALICE: În sfârșit în câmpul opt! Cât sunt de fericită! Ce-mi atârnă așa....... Cum a ajns asta pe capul meu? Nu m-am așteptat să fiu regină atât de curând! OO, dar nu e bine ca Măria Ta să stai așa întinsă în iarbă!  Știi că Reginele trebuie să fie demne!

-apar Regina Albă și Regina Neagră care se pun lângă Alice-

ALICE: Vă rog, n-ați vrea să-mi spuneți....

REGINA NEAGRĂ: Vorbește când ești întrebată!

ALICE: Dacă toți ar asculta această regulă și dacă ați vorbi și Dumneavoastră când sunteți întrebată iar ceilalți ar aștepta să-i întrebați, nimeni n-ar spune vreodată ceva.

RN: Caraghios!Cu ce drept re numești Regină? Știi că nu poți fi asta până nu treci un examen?!

ALICE: Sunt sigură că n-am înțeles.

RN: Vă poftesc la dineul la Alice.

RA: Și eu vă invit pe dumneavoastră.

ALICE: N-am știut că voi avea musafiri, dar dacă e așa n-ar trebui  ca eu să fac invitațiile?

RN: Ți-am dat prilejul să o faci. Probabil nu ai luat lecții de bună-cuviință.

ALICE: Bună-cuviința nu se predă cu lecția. Lecțiile te învață să socotești.

RA: Poți face o Adunare?Cât fac unu și cu unu și cu unu și cu unu și cu unu și cu unu?

ALICE: Nu știu! Am pierdut socoteala.

RN: Știi să faci o scădere? Scade nouă din opt.

ALICE: Nu se poate...

RA: Nu știe scăderea. Știi împărțirea?Împarte o bucată cu un cuțit care e răspunsul?

RN: Unt cu pâine. Să încercăm încă o scădere. Ia unui câine un os. Ce rămâne?

ALICE: Osul n-ar rămâne, firește, dacă îl iau și nici câinele pentru că ar veni să mă muște și atunci n-aș rămâne nici eu. Deci nimic e răspunsul.

RN: Greșit, ar rămâne firea câinelui pentru că acesta și-ar pierde-o.

ALICE: Ce prostii vorbim!

RA ȘI RN: Nu știe deloc să socotească!

RN: Cunoști alfabetul?

ALICE: Da.

RA: Și eu îl știu. O să-l spunem de multe ori împreună.Să-ți spun un secret: știu să citesc cuvinte care au o singură literă.

RN: Știi cum se face pâinea?

ALICE: Cum să nu. Iei făină albă....

RN: Hai să-i facem vânt la cap! O să capete febră după atâta gândire.

ALICE: Vă rog...........

RN: Și-a revenit. Limbi străine știi? Cum se zice pe franțuzește ”cexâna”?

ALICE: ”Cexâna” nu e pe românește.

RN: Da cine a zis că e?

ALICE: Dacă-mi spui pe ce limbă e îți voi spune cum e pe franțuzește

RN: Reginele nu fac astfel de târguri.

RA: Să nu ne certăm. Care e pricina fulgerului?

ALICE: Pricina fulgerului e tunetul. Ba nu, am vrut să spun contrariul.

RN : Prea târziu.

RA: Ceea ce-mi amintește că am avut o furtună cumplită într-una din ultimele grupe de marți.

ALICE: Grupe de marți?

RN: Măria Ta trebuie să o ierte. Are intenții bune, dar nu se poate oprii să spună prostii. Dacă-i pui părul în papiotefaci minuni cu dânsa.

-RA își pune capul pe umărul lui Alice-

RA: Mi-e atât de somn.

RN: Sărmana e obosită! Netezește-i părul, împrumută-i boneta de noapte și cântă-i ”nu cunosc nici un cântec de leagăn”.

ALICE: N-am la mine boneta de noapte și ”nu cunosc nici un cântec de leagăn”.

RN: Atunci trebuie să-i cânt eu.

         Lasă-ți în voie căpșoru-aci

         Pân la ospăț putem ațipi

         Iar după aceea vom juca sub tei,

         Reginele două și cu Alice trei!

Acum știi versurile, cântă-le și pentru mine.

-reginele adorm-

ALICE: C e să fac? În toată Istoria lumii nimeni n-a mai fost nevoit să aibă grijă de două regine adormite deodată. Sculați-vă, sunteți prea grele!

-intră costumele negre care încep și ele să cânte, Alice adoarme, costumele pun masa-

CN1: Ființe din Țara Oglinzilor, voi

         Aveți marea cinste să ne admirați

         Și marea onoare odată cu noi

         Cu două Regine la masă să stați.

-REGINELE se trezesc și încep să petreacă, intră și alți meseni-

CN2 CN3: Deci toarnă-n pahare cerneală și must

         Sau ce băutură-i mai bună la gust; N

         Nisip pune-n cidru și vin în opinci

         Salută Regina de cincizeci ori cinci!

-se trezește și Alice-

RN: Ai pierdut rândul la friptură și pește. Serviți friptura!

RN: Pari cam sfioasă: să te recomand acestei ciosvârte: ”Alice-Berbec, Berbec-Alice”

ALICE: Să vă dau o bucată?

RN: Bineînțeles că nu. Eticheta nu permite să tai pe cineva care ți-a fost recomandat. Luați friptura!

-se aduce o budincă-

ALICE: Nu vreau să-mi recomandați budinca. Dacă o ținem așa nu mai mâncăm nimic.

-taie o bucată-

BUDINCA: Ce neobrăzare! Ție ți-ar plăcea să tai o bucată din tine?Neisprăvito!

RN: Spune ceva! E caraghios să lași toată conversația în seama budincii!

         Gândește-te câteva minute! Între timp vom bea în sănătatea ta. În sănătatea Reginei Alice!

-toată lumea începe să bea și să mănânce ciudat-  

ALICE.: Nu pot să mai rabd! (dărâmă totul de pe masă)

Aici totul e ciudat. Nu mai vreau să fiu Regină! Vreau să fiu o fetiță obișnuită cu o viață normală. O vreau pe Kitty înapoi!

-pisica apare printre spectatori-

-Alice fuge la ea și cortina se închide în spatele ei-

ALICE: Kitty, ce dor mi-a fost de tine!Unde-ai fost? Daca-i știi prin ce aventuri am trecut în Țara Oglinzii! N-am să te mai cert niciodată! Și-ți promit că-ți dau voie să destrami 6 gheme de ață pe zi!Ce bine e acasă!